Stiti ce e un blind date, nu? Intalnirea aia, pe nevazute, cu un tip sau cu o tipa pe care prietenii sau familia o considera potrivita pentru tine. Poate ca nici nu te-au intrebat daca vrei sa mergi la aceasta intalnire: au fixat-o si gata. Poate ca ai fost de acord sa mergi si acum ti-e teama de ce vei intalni. Cea mai buna solutie e sa nu ai asteptari prea mari, sa fii pregatit pentru orice situatie, sa fii direct/a daca nu iti place persoana respectiva, fara insa a fi nepoliticos/a.
Nu sunt eu cea mai in masura sa da sfaturi pentru ca nu am avut prea multe intalniri de acest tip dar am avut totusi parte de cateva blind date-uri care m-au marcat in sens negativ. Nu vorbesc aici de aspectul fizic al persoanei intalnite, ci de caracterul sau si modul de a se comporta la o prima intalnire. Ce mi-as dori sa „primesc” de la blind date? Evident ca nu mi-as dori sa ma intalnesc cu broscoiul din basme pentru ca nu cred in povestea care spune ca, daca il saruti, se transforma in print. Nici nu vreau un print. De regula, printii sunt cam siguri pe ei si plini de figuri Asta ma inhiba. Nu-l vreau nici pe ultimul argat de la curte, ala obisnuit sa raspunda cu Da si Nu si sa priveasca mereu in pamant.
Imi plac barbatii seriosi dar nu scortosi. Vreau sa ma faca sa rad fara a fi bufonul curtii, genul de om care nu poate purta o discutie serioasa si e mascarici la toate pretrecerile. Vreau sa intalnesc un barbat capabil sa ia propriile decizii(sa nu fi fost trimis la intalnire de mama sau de un prieten), un barbat comunicativ fara insa a pune monopol pe discutie, sa ma faca sa rad cu adevarat, nu sa faca glume rasuflate la care sa rad fortat si sa risc o febra musculara la muschii fetei, care sa fie suficient de politicos pentru a nu lasa usa localului sa imi vina in nas, suficient de traditionalist incat sa aduca o floare pe care sa stie sa o ofere, indeajuns de modern in gandire cat sa accepte sa facem nota 50-50 ca sa nu ma simt obligata la o viitoare intalnire in caz ca nu mi-o doresc, suficient de respectuos sa nu insiste sa ma sarute daca eu nu vreau, indeajuns de curajos incat sa o faca daca simte ca asta imi doresc, un om caruia sa ii pot povesti ca inca ma uit la desene animate si sa imi zambeasca intr-un mod care sa imi dea de inteles ca e dispus sa renunte la meciuri pentru a ma tine in brate uitandu-ne la Cenusareasa, un om pe care sa-l simt sincer de la un capat la altul la prima noastra intalnire, care sa stapanesca cuvintele(ca unul care a citit macar zece-douazeci de carti la viata lui) fara sa se joace cu ele.
N-am gasit asa ceva. De fapt, am gasit dar la nu la un blind date.
Partea buna e ca m-am maritat si nu ma mai gandesc la blind date-uri. Partea proasta e ca privesc inapoi, la acele intalniri in care nu am primit ce ma asteptam sa primesc si mi-e rusine de mine ca nu am avut niciodata curaj sa ii spun partenerului ca nu suntem potiviti si ca as prefera sa nu ma mai sune. Am pierdut timp si am dat sperante doar din lasitate. Asta e singurul lucru pe care va rog sa nu il faceti! Faceti-va bine socotelile de acasa, sa stiti ce vreti de la viata, onorati-va intalnirea si fiti politicosi pe parcursul ei, chiar daca partenerul e plin de cosuri sau isi trage nasul in loc sa il sufle dar, la final, fiti sinceri cu voi si cu el si spuneti-i daca ati simtit deja ca nu e ceea ce va doriti!
interesant articol,pentru fetele care se intalnesc cu baieti
Ma simt asa „batrana” cand citesc ce-ai scris tu. 😀 Iar asta se datoreaza faptului ca au trecut 7 ani de cand mi-am cunoscut sotul si de cand nu am mai fost la o intalnire cu un baiat. 😀 Nici nu imi doresc, sa nu se inteleaga gresit!
Super articolul ,foarte interesant
l am cunoscut pe sotul meu prin blind date: vazut,placut,luat :))
un articol interesant!
Am avut si eu perioada mea de glorie cand ma ocupam intens de viata mea sentimentala absenta pe atunci si am iesit la numeroase blind dateuri. Unii mi-au placut dar nu suficient, altii nu mi-au placut deloc, dar am fost mereu sincera cu ei si cu mine si le-am spus cum sta treaba. M-am indragostit nebuneste de un barbat pe nevazute si tot pe negandite m-am dus dupa el in UK. Tot la un blind date l-am cunoscut si pe tatal copilului meu, barbatul cu care sunt impreuna de 6 ani, asa ca mie aceste intilniri mi-au purtat noroc.
Am facut chiar si o emisiune de real succes despre viata mea si intilnirile pe ne ve: http://www.trilulilu.ro/video-film/iubire-interzisa-27-februarie-2010
ce tareee! nu stiam 🙂
Eu una nu m-aș fi încumetat la un blind date. Nu am prejudecăți față de cei care sunt adepți ai acestei metode doar că pe mine nu mă prinde.
eee…eu sunt barbatul ideal…mai rar ca mine))))nu-i asa Mary??))))nu ca as vrea sa ma laud ..lasand gluma la o parte nu pot spune decat ca este foarte frumos articolul,o poveste din viata de zi cu zi din care avem ce invata cu totii!
Eu n-am avut parte de asa ceva. Cred ca am transmis suficient de clar ca nu as aprecia o asemenea intalnire si, nu stiu de ce, cam nimeni nu-si lua libertatea de a ma infrunta. Poate eram prea categorica si speriam prin sinceritate, habar n-am.
Am avut totusi o intalnire asemanatoare, in sensul ca m-a sunat si mi-a cerut o intalnire doar pentru faptul ca ma vazuse accidental intr-o fotografie si ma placuse. El a fost direct, dupa cina de la restaurant mi-a facut o serenada in parc si m-a cerut de nevasta in fata portii mele. Eu i-am raspuns politicos ca nu intentionez sa ma marit inca si am respins ideea de a ne mai vedea cu toate ca nu aveam motive serioase s-o fac dar, cred ca m-a speriase graba lui, e prima data cand recunosc asta :))
Nu am fost niciodata de caord cu aceasta idee. Poate gresesc dar momentan asa gandesc…:D
Am avut si eu nemumeroase asa -zise blint- date -uri .Eram foarte incantata si curioasa la ce va urma.Emotii, sms-uri schimbate cu prietenele , despre eu stiu eu ce .Insa partea buna e ca m-am maritat si nu ma mai gandesc la blind date-uri. Partea proasta e ca privesc inapoi, la acele intalniri in care nu am primit ce ma asteptam sa primesc. Acum as vrea ca uneori sa fi avut curaj sa ii spun partenerului ca nu suntem potiviti si ca as prefera sa nu ma mai sune.
Nu as participa niciodata la asa ceva. Nu am incredere in persoanele pe care le-as cunoaste astfel.
UN ARTICOL BINE SCRIS PLIN DE SFATURI BUNE DE LUAT IN SEAMA.
Eu una nu ma simt batrana..cel mai probabil fiecare dintre noi are si o latura ce nu imbatraneste niciodata,ramane vesnic tanara…asa ca oricand putem avea parte de asa ceva fie ca suntem in floarea varstei fie ca avem deja mucegai pe certificatul de casatorie))))asta daca stim cu adevarat ce vrem de la viata..