Seria DDD – partea a treia – Operatiunea gandacul de bucatarie

Pe nea Petre il stim de mult timp, cam tot de cand ne stie si el pe noi. Sa tot fie vreo sase ani de cand ne-am cunoscut intr-o excursie la munte, am ras, ne-am simtit bine si am facut schimb de numere de telefon, cu promisiunea ca urmatoarea intalnire va fi la mare, unde avem cazarea asigurata in casa lui de la Constanta. Ne-am intalnit acolo an de an, intr-o casa micuta dar extrem de primitoare, curata si frumos amenajata. Mereu am avut parte de sejururi de vis, in conditii excelente de cazare, camere aerisite, asternuturi curate si intimitate cat cuprinde. Am zis mereu? Am gresit. Acum doi ani a fost o adevarata tragedie.

Nu stiu cum dar oamenii se pricopsisera cu o „turma” de gandaci de bucatarie, care mai de care mai gras si mai frumos. N-am inteles niciodata de ce numesc de bucatarie, daca ei marsaluiesc prin toata casa. Oricum, nu din cauza lor am avut noi de patimit, ci din pricina lui nea Petre, roman bun la toate, reticent la a plati pe cineva sa faca o treaba la care el se pricepe mai bine ca oricine. Ce conta ca nu mai avusese niciodata de-a face cu o invazie de gandaci de bucatarie? Omul era sigur ca ii poate birui de unul singur. Ne-a trimis pe toti la plaja si a ramas singur cu ei. A inceput operatiunea „gandacul de bucatarie”.

In prima seara, n-am putut dormi de miros de spray contra insectelor. N-am indraznit sa mai intreb ce marca a folosit, si asa era dezamagit bietul de el ca orataniile inca zburdau vesele prin casa. Nu incercati asa ceva acasa decat daca sunteti siguri ca aveti doar 3-4 gandaci, mutati de curand, care n-au apucat inca sa faca oua! Daca sunt mai numerosi, nu va mintiti singuri ca doar 2-3 va apartin si restul sunt veniti in vizita! Gandacul de bucatarie e una din cele mai sociabile fiinte si umbla mereu in haita! De-aia nu i-a mers nici lui nea Petre. Erau multi si tupeisti. Pe unul l-am gasit pe papucii mei de baie, chitit sa se certe cu mine ca ala e papucul lui. 

A doua zi cand ne-am intors de pe plaja, am gasit holul impodobit cu frunze de dafin si pe nea Petre cocotat pe un scaun si asezand tacticos frunze de dafin si pe rafturile de sus. Citise el pe internet ca gandacii de bucatarie sunt alergici la frunze de dafin. Parerea mea e ca unora le-ar trebui interzis accesul la internet, ca sa nu mai scrie astfel de nebunii. Dupa o noapte de dormit intr-o camera in care plinta era impodobita cu frunze de dafin, nu mi-am mai dorit niciodata sa folosesc condimentul asta in mancare. Pur si simplu mi s-a luat de atata miros.

Cand credeam ca nu se poate sa foloseasca o metoda mai rea de atata, a venit si ziua a treia. Am gasit toata casa mirosind a otet. Ce credeti? Se inarmase cu o sticla cu pulverizator si cu o rabdare, de care numai un mare gospodar ar putea da dovada, si stropise toata casa cu otet: pereti, perdele, pe dulapuri, sub dulapuri, fiecare coltisor in care i-ar fi dat prin cap unui gandac de bucatarie sa se ascunda. Mirosea a otet fix ca atunci cand pui gogosari la borcan. Partea buna era ca nu mai erau gandaci. Ne-am gandit ca metoda a functionat si l-am si felicitat pe exterminator. Am sarbatorit evenimentul cu un gratar si am jucat remi pana seara tarziu.

In a patra zi, nea Petre si-a folosit pentru prima data slipul si a onorat plaja cu prezenta. Acum era vesel si linistit pentru ca scapase de enervantele insecte, singur, fara nici un ajutor. Ramasese mirosul de otet, ce-i drept, dar, la plecare, lasaseram toate ferestrele deschise, in ideea ca se face curent si se mai elimina din miros. Ne-am intors acasa putin dupa pranz, dornici sa facem cate un dus si sa ne relaxam. Vezi sa nu! Gandacii se intorsesera! Se pare ca nici otetul nu e cea mai buna solutie contra gadacilor de bucatarie. Omul era rosu de furie. As fi vrut sa am curaj si sa ii spun ca a pierdut deja destul timp facand experimente si ca e cazul sa cheme niste profesionisti in dezinsectie.

Ziua cinci. Noi plecam la plaja. Omul inca e convins ca poate scapa de gandaci fara nici un ajutor. Ne privim ingrijorati, eu, sotul si doamna Ana, sotia mesterului. Cred ca fiecare dintre noi se intreaba ce solutii traditionale mai stie omul in materie de dezinsectie. Pe la ora 11:00 AM, o mica furtuna de vara ne-a adus inapoi acasa. Ce credeti ca gasim? Covoarele intinse afara, uitat in ploaie, si pe nea Petre, asezat turceste in bucatarie si pazind niste gramajoare formate din ceva pasta alba. Ei bine, pasta alba era un piure gatit dupa o reteta speciala pentru gandaci, cu ceva ou si cartof in care adaugase nu stiu ce acid. Ala a fost momentul in care doamna Ana a luat atitudine, reprosandu-i sotului ca metodele lui nu prea dadeau rezultate in materie de exterminare a gandacilor dar sigur aveau sa-l ucida pe Berila(motanul grasunel) care sigur s-ar fi repezit in piureul pregatit cu atata cazna pentru masa de pranz a gandacilor de bucatarie.

Ziua sase. Doamna Ana il scoate cu forta pe nea Petre din casa si ni-l plaseaza in grija. Dansa ramane acasa pentru ca facuse deja programare la o companie specializata in servicii dezinsectie constanta, o firma numita DDD. Le tin minte si acum numele pentru ca sotul meu a ras multa vreme pe tema asta si le-a spus tuturor celor pe care ii auzea ca au probleme cu soareci, sobolani, gandaci de bucatarie, furnici, purici sau alte insecte si daunatori ca, atunci cand DDB sa sune la DDD. DDD e clar ca e numele firmei capabila sa puna la pamant armate intregi de daunatori, oferind cele mai bune servicii in materie de deratizare, dezinsectie si dezinfectie. DDB e acronimul de la dai de belele si se refera la orice situatie in care ai de-a face cu invitati nepoftiti, fie ca e vorba de gandaci care vor sa puna stapanire pe casa si atenteaza la linistea si sanatatea ta si a familiei sau la integritatea culturilor agricole.

Cand ne-am intors acasa, echipa de experti plecase deja. Nea Petre bombanea ca sigur l-a costat o avere dezinsectia, cautand prin toate colturile, doar-doar o gasi macar un gandac de bucatarie ca sa aiba motiv sa ii faca reprosuri sotiei. N-a gasit. Era convins ca e un complot pus la cale de nevasta, in complicitate cu gandacii si cu cei de la firma de dezinsectie, totul ca sa ii dovedeasca lui ca nu se poate descurca singur cu o invazie minora(de zeci poate chiar sute) de gandaci de bucatarie. Miros in casa nu, mizerie nu, motanul Berila lenevea linistit pe bratul canapelei si nici picior de gandac. Doamna Ana ne-a chemat la masa. Facuse felul preferat al sotului, rulouri cu bacon si ficatei de pui. Bine ca n-aveau nici dafin nici otet.

In noaptea aceea am dormit ca niste bebelusi, fara mirosuri imposibile, fara tropait de gandaci pe parchet(intre noi fie vorba, ori gandacii au mersul apasat, ori eu am auzul extrem de fin). Pacat ca a doua zi a trebui sa ne prezentam cu bagajele la gara si sa luam trenul spre Bucuresti caci concediul nostru se incheiase.

Anul urmator ne-am intors tot la nea Petre dar eram pregatiti, cu numarul de contact de la DDD, gata sa sunam noi insine si sa programam o dezinsectie, in caz ca va fi nevoie. N-am mai avut parte de ei. Spre uimirea mea, in serile in care nu reuseam sa adorm, chiar mi-a fost dor de tropaitul lor. Glumesc, desigur. Oricum, din toata treaba, asta am inteles un lucru: chiar daca te crezi priceput la toate, in unele domenii, precum deratizare sau dezinsectie, e mai bine si mai sigur pentru tine sa lasi expertii de la DDD sa isi faca treaba.