Visul meu cu parfum bucovinean

Se spune ca in fiecare noapte avem 4-5 vise si ca ne amintim doar 5% din ceea ce visam. Nu stiu cat a durat visul meu, cel despre care am sa va vorbesc astazi, dar am avut senzatia ca am stat mult acolo, in locul fermecat in care ma simteam acasa. Visasem de multe ori cu ochii deschisi la o vacanta in Bucovina, inca de pe vremea cand eram in scoala generala si nu ma mai saturam sa cuprind cu ochii imaginile cu relieful bucovinean de pe peretii laboratorului de geografie sau sa cuprind, cu mintea si urechile, atatea locuri minunate cate aflam ca au faurit moldovenii bravi acolo. Sa fie din cauza ca in seara cu pricina ramasesem cu ochii pe facebook intr-un album de fotografii cu zona obcinelor sau pentru ca cele mai aprinse dorinte ies la iveala in vis? Nici nu mai conteaza motivul. Visul m-a dus acolo. 

Aveam ceva in mana. Nu stiam ce dar simteam ca e ceva gloduros. Paseam si nu imi dadeam seama spre ce. Parea o carare de munte obisnuita dar era acolo o liniste, un sentiment de bine pe care nu-l mai avusesem niciodata si un miros puternic de NATURA. Ca si cum atunci m-as fi trezit, am deschis ochii. Am privit la obiectul din mana. Era un ou incondeiat. Aveam senzatia aceea ciudata, eram semi-constienta de vis, nu stiam ce caut cu un ou pe munte dar nici nu-mi doream sa ma trezesc fara a afla unde sunt. Atunci am privit in jos si am vazut-o. N-ai cum sa n-o recunosti chiar daca n-ai vazut-o niciodata live, Manastirea Voronet, numita si „Capela Sixtina a Orientului”. Atunci am stiut ca mirosul de iarba grasa, de brad adevarat, sentimentul de acasa nu le puteam avea decat in inima Bucovinei. Ici padure, colo pasune, garduri din lemn din scanduri subtirele plouate si ninse de ani buni, capite de fan, case varuite in alb si punctate de ghivece de lut din care salta capul muscatele rosii aliniate pe prispe. Imi continui drumul. Simteam pamantul la pas dar parca eram cumva deasupra intregului peisaj, atat de bine il vedeam. Am tresarit dandu-mi seama ca eram singura acolo, in mijlocul unui tinut necunoscut mie. Partea constienta din mine, tindea sa imi „impuna” un atac de panica. Dar n-a reusit. Traiam in cel mai frumos basm si locul asta imi dadea putere si stiam ca pot sa fac orice.

Daca Paradisul exista, sigur s-au inspirat din frumusetea acestor locuri cand l-au amenajat. Nicaieri culoarea pamantului nu se impleteste mai frumos cu verdele pasunilor si padurilor si albastrul apelor si al cerului. Merg fara sa stiu incotro ma indreapta pasii. In gand incep sa imi recapitulez atractiile turistice pe care imi propuneam de atatia ani sa le vad. Magia e cu atat mai mare cu cat e suficient sa ma gandesc la Putna si drumul spre poarta Manastirii mi se intinde la picioare. Stiti sentimentul ala de inima care creste in tine si nu te mai lasa sa respiri? Asta simteam eu din pricina bucuriei de a fi ajuns acolo si a fi calcat pe pamantul ala fermecat. Nici nu termin bine gandul de a vedea Rezervatia Pietrele Doamnei ca visul ma duce acolo. Am tras aer adanc ca si cum vroiam sa imi fac provizii. Privesc spre un rau si il aud cum deapana povestea unei Moldove in care traditia si grija pentru natura sunt sfinte. Simt ca ma dor picioarele. Inchid ochii fara sa ma gandesc la vreun loc anume de data asta. Ii deschid si in fata zaresc, in mijlocul unei mici oaze de verdeata si flori,  o cladire mare dar primitoare pe care scrie Best Western Bucovina. In spatele meu, soarele apune tainic, ascunzandu-si chipul cald in spatele muntelui. O doamna bombane intr-un telefon, suparata ca sotul i-a intrerupt vizita la VitalitySpa ca sa o cheme la cina unde aveau sa se serveasca tocinei, tocanita de hribi si clatite bucovinene. Imi ploua in gura si ma gandesc ca, daca visul m-a adus aici, sigur trebuie sa intru acolo pentru ca acolo sunt cazata. Nici nu patrund bine in hol, ca cineva ma striga pe nume. Ii raspund dar nu vad cine ma striga. Ma mai striga o data, apoi ma apuca de umar. Sunt in pat. Al meu imi sopteste ca e sapte si trebuie sa mergem la tara.  

Sa nu-ti vina sa-l bati? De parca pleca „tara” de acolo daca ma mai plimbam si eu nitel prin vis si apucam sa mananc tocanita aia de hribi! Sa fiti siguri ca i-am povestit visul cu de-amanuntul. Cand am rostit numele Best Western Bucovina, a zambit si mi-a spus ca acolo isi rezervase si un coleg loc in  tabara familia. Stie ca anul asta nu mai scapa fara sa ma duca in excursie in Bucovina. Visul asta nu a facut altceva decat sa ma intarate si mai tare. I-am printat lista cu obiectivele turistice ale zonei, gasita pe Blogatu.ro, ca sa stie la ce sa se astepte. Nu stiu cand vom pleca sau daca vom reusi sa vedem totul din prima excursie. Un lucru e sigur: locul de cazare care va fi la Best Western Bucovina, cel mai frumos hotel din zona. Pentru toate conditiile si facilitatile pe care le ofera, pentru ca din punctul in care se afla pornesc majoritatea drumurilor pe care ne vom avanta, pentru ca sotul meu imi e dator cu tocanita de hribi pe care nu m-a lasat sa o savurez.