Nu stiu daca in DEX, in dreptul adjectivului „complexat”, sta numele meu dar eu asa m-am simtit mereu. Fiecare privire neprietenoasa mi-a ajuns la inima. Fiecare defect indicat printr-o jignire s-a asezat undeva la creieras. S-au strans acolo si am refuzat sa le impartasesc cuiva. Pana in ziua in care s-au strans prea multe si am decis sa fug. Atunci am fugit de viata. In ultimii cinci ani am tot fugit. Nu neg ca fug in continuare, ca in casa, in camera mea, mi se pare locul cel mai sigur, locul in care nimeni nu imi poate critica aspectul fizic, nimeni nu se uita urat la mine si nimic nu imi provoaca atacuri de panica. Multa vreme n-am iesit deloc din fortareata. Am pierdut legatura cu multi colegi sau prieteni din copilarie. Pe unii ii mai urmaream din umbra, pe facebook. Am refuzat sa intru in legatura cu ei, sa ii salut, sa ii caut. Aveam impresia ca lumea ma desconsidera la fel de mult cum ma desconsider eu. Urmaream profilul unei foste colege de scoala. Admiram ce are si o invidiam. Cu ce e ea mai buna decat mine? De ce ea e frumoasa si eu nu? De ce ea are un job bine platit si conduce o masina si eu nu? Rebeca fusese intotdeauna o fata desteapta dar, din punctul asta de vedere, stiam ca nu ii sunt inferioara. In prostia mea, aveam senzatia ca furase ceva ce trebuia sa fie al meu, ca toate lucrurile la care visasem eu erau la ea.
Am inceput sa ies din casa ceva mai des, fara sa-i dau drumul din mana sotului meu. La una dintre iesiri, m-am intalnit intamplator cu o alta colega de scoala. De la ea am aflat ca Rebeca din pozele de pe facebook nu mai era. Rebeca nu mai zambea, nu mai mergea la job sau in club, nu-si mai conducea masina. Rebeca are cancer si lupta singura cu el. Sa afli ca omul pe care il invidiai, lupta singur cu boala care, in urma cu cativa ani, i-a ucis mama, ca mariajul ei durase doar un an pentru ca …nu nimerise omul potrivit, a fost un soc pentru mine. Imi venea sa ma bat singura, sa ma pocnesc cat pot eu de tare si sa ma duc sa ma spovedesc la 20 de biserici. Acela a fost momentul cand am relizat ca nu mai vreau sa ma stresez dar vreau sa lupt. Daca voi mai fi vreodata cum am fost, daca voi fi vreodata cum credeam ca e Rebeca, asta nu mai conteaza. Important e ca abia atunci am vazut cat de mult ma iubeste cineva acolo sus: am o mama langa mine, am un sot care, desi nu e perfect, sigur e cel mai bun pentru mine si tulburarile mele de panica sunt nimic pe langa ce poate aduce viata.
Am decis sa ma bucur mai mult de viata, sa nu o mai lasa sa treaca pe langa mine, uitandu-ma la pozele pe care o fosta colega si le-a facut la concert. Am decis sa am propriile mele poze de la concerte reusite. Doar de mine depinde sa imi fac viata frumoasa. Apropo de concerte, pe 28 februarie ne putem intalni la Sun Plaza. Mall-ul meu preferat implineste cinci ani si nu vreau sa lipsesc de la eveniment. Un spectacol de 5 stele in care ne vor incanta spectacolul de dans, corul de copii Bravissimo, Johannes cu ale lui numere de magie si … omul care o face lata cel mai des cand vine vorba de distractie, Stefan Banica Jr. Prea ocupata cu goana mea din calea oamenilor care ma pot rani, am pierdut multe momente frumoase. N-am fost niciodata la un concert de-al lui Banica. N-am fost niciodata la un spectacol de dans sau la unul de magie. Voi merge acum. Gratis.
La acest eveniment-spectacol de 5 stele la care distractia e garantata. Si, pentru ca sunt #clientde5stele, m-am inscris si la tombola. Oricum suntem clienti fideli la Cora, asa ca nu am facut altceva decat sa imi inscriu bonul fiscal de la Cora la Info Desk. Poate chiar am norocul sa castig un premiu. Poate viata va vedea ca ii zambesc si imi va zambi si ea. Las complexele acasa. Nu ma duc acolo sa ma placa cineva. Ma duc sa ma simt bine. Asa ca nici tu n-ai nici un motiv sa lipsesti de la acest spectacol. Te astept acolo pe 28 februarie de la ora 15:30. Viata e scurta oricum si timpul nu ne ajunge niciodata. Hai sa le facem in ciuda si sa le aratam ca ne distram chiar daca ele sunt impotriva!
Îţi admir curajul cu care îţi înfrunţi temerile şi obstacolele din viaţă, draga mea.
Te îmbrăţişez cu drag!
Mutumesc zuzi, din fericire sunt numai tampenii la mine nu probleme grave si multumesc Cerului ca e doar asa.
Frumos! La multi ani Sun Plaza!
Cristina…frumusetea sufletului tau trebuie sa alunge toate complexele. Fii tu insati ! <3
E bine ca ai ajuns la concluzia asta. Te felicit! Oamenii te critica si vorbesc pe seama ta, pe seama oricui. Si eu sunt cârcotaș și recunosc că vorbesc despre alții, dar cine sunt eu să-i judec atât timp cât eu nu arat cum îmi doresc, pentru ca nu fac eforturi să schimb ceva? De vorbit lumea va vorbi oriunde si oricând despre ceilalți indiferent ca o vor face cu admirație sau dizgrație. La urma urmei suntem un produs al societății in fața celorlalți si felul in care arătăm, ne purtăm sau ne îmbrăcăm, ne face cool sau nașpa. Eu nu sunt complexat decât in anumite situații, dar cu toate astea ies din casă și îndemn pe oricine să o facă indiferent de „produsul” pe care îl expune.
Ma bucur pentru tine draga Cristina,esti o persoana deosebita,eu te apreciez asa cum esti,bucura-te de toate,nu conteaza ce spun unii,altii,conteaza ce simti si cum te simti tu,distractie frumoasa!
Distractie placuta Cristina!Sa stii ca in viata nu conteaza numai aspectul fizic conteaza mult si cum gandesti,sufletul …iar tu esti o persoana extraordinara,ar trebui sa fi mandra de tine,eu una te apreciez foarte mult si sigur nu sunt singura,ai foarte multe calitati ce nu se regasesc la oricine!Oamenii sunt rai,ne miram cum ne mai suporta bunul Dumnezeu!Nu pune la suflet,mergi tot timpul cu fruntea sus!
Draga mea, orice femeie cat de frumoasa e, are un complex, poate nu esti perfecta, cine oare e? DAR cel mai important e sa te simti implinita cu viata ta.Ce daca nu ai 90-60-90,vreo masina traznet, cred ca ai ceva cu muuuult mai important o familie minunata.Distractie placuta la spectacol!
Draga Cristina nu trebuie sa te inchizi in casa fiindca iti este frica de ce spun altii despre tine.Orice persoana este frumoasa in felul ei ,iar viata merita traita .Ma bucur ca ti-ai dat seama .Iti doresc tot binele din lume draga mea.
Te felicit pentru o astfel de decizie…inteleapta , sa sti. Si eu am facut la fel in ultima perioada, eu recent am fost diagnosticata cu hepatita B+D…o perioada am avut parte numai de depresii, insa acum vreau sa imi traiesc viata la maxim desi urmez tratamentul cu interferon in prezent. Deci nu te lasa….viata trebuie traita, orice clipa si moment.
Niciodata sa nu iti doresti viata altcuiva, nu se stie ce se ascunde in spatele unui zambet sau a unui corp de invidiat! E bine ca iesi in lume si socializezi,nu trebuie sa stai inchisa in casa si nici sa iti pese de parerea frustratilor care stiu sa judece dupa chip si nu dupa suflet… acele persoane nu au o viata a lor si traiesc doar pt barfe.
Sa te distrezi la spectacol si bafta la tombola!
Daca eram din Bucuresti veneam cu siguranta sa ne intilnim si sa stam la o cafea acolo pentru ca de cand iti citesc blogul imi esti tare draga.