Dupa ce am revazut aseara filmul „Minus 25 de grade” si am plans din nou, emotionata de povestea cainilor care au supravietuit atata timp in mijlocul a ceea ce noi numim „iadul alb”, dormind sub zapada groasa de la Polul Nord si procurandu-si hrana in maniere chiar periculoase, am meditat putin asupra conditiei cainelui meu. L-am comparat cu patrupedele de tractiune din film si iata ce-a iesit:
– Cei din film au supravietuit aproape 200 de zile, fara stapan, in mijlocul gerului, hranindu-se din vanat. Piki al meu, abia supravietuieste 200 de secunde in curte, iarna. Ii ingheata labutele pana si pe gresie in bucatarie sau in hol! Cat despre hrana, are si el maniera lui de vanat: sta cinci secunde in doua picioare si primeste un baton. 
– Ei dormeau in viscol si invelindu-se cu zapada care se asternea peste ei, el nu doarme decat langa calorifer, daca e pornit. Daca nu e pornit, se aseaza trist langa el, il linge si incepe sa tremure.
– Ei se scuturau de zapada si porneau in cautare de hrana. Al meu dimineata nici nu iese singur in zapada. Singura modalitate sa il dai afara, e sa te imbraci sa iesi primul. La intoarcere, se tavaleste putin pe covor(inviorare de dimineata), primeste boabe la care se uita in scarba, se intoarce cu spatele si se duce inapoi la prietenul lui, caloriferul.
– Ei trag la sanie, el meu nu suporta nici lesa. Daca ii pui lesa, incepe sa tremure si nu se mai misca. Fix ca magarul. Magar sigur nu e pentru ca latra…
Asa ca, am tras concluzia: daca husky sunt caini de tras la sanie, caini ai zapezii, metisul meu de cocker trebuie sa aibe si el o denumire: l-am numit caine de calorifer.
Super articol,m-a amuzat grozav,catelusul e un scump asa de calorifer cum ii spui tu!
Ce simpatica ai fost cu acest articol.Dar catelul tau e si mai simpatic :)) Pai tu compari un husky cu un caine de apartament 🙂 foarte amuzanta comparatia.
am vrut sa-l fac de ras si nu mi-a iesit :))
cred ca o sa ma uit si eu la acest film,ca inca nu l-am vazut..un articol tare interesant
e un film superb!
Fiecare cu indeletnicirea lui 😛
Super tare articolul!Gen pisicilor care stau numai pe soba…
M-a super bine dispus articolul asta :)))!!!
E tare dragalas catelul!
Am si eu unul pechinez, dar,spre deosebire de al tau, al meu iubeste zapada 🙂
Face niste giumbușlucuri de mai mare mirarea!
Sa fie sanatos cuțu de calorifer si sa ai parte de el cat mai mult timp!
Seara frumoasa sa ai! 🙂
sa traiasca si micutul tau!
Micutul din imagine este chiar haios. Sper ca in timpul filmului l-ai tinut strans in brate si i-ai spus cat de mult il iubesti!
Am avut si eu un pisoi pe care l-am salvat dintr-o punga de la gunoi, aruncat de cineva, si l-am adoptat. A devenit un mare rasfatat incat daca ieseam cu el afara si il lasam pe asfalt imi sarea inapoi in brate ca ii era rece la labute 😀
cum ii rasfatam…asa ii avem 😛
cum poti sa te abtii sa nu ii rasfeti? Asa ziceam si de copil…dar nu ma pot abtine cand vad cat e de dependenta de mine. Noi ne certam, noi ne impacam…ea ma bate, eu stau, ea ma musca..eu stau 😀 O relatie S&M 😀
Un film exceptional.M-as uita in fiecare zi la el.Emotionant si plin de suspans.Catelusul de calorifer este o scumpete dulce
foarte dragut articolul, chiar interesant.un experiment din care poti invata multe.
ce haios ai facut comparatia dintre huski si cățelul tau!!! Am si eu doi maidanezi de talie mica,nu stiu ce rasa(probabil șoricari) pe care ii iubesc enorm,insa in casa nu ii tin ,locuind la curte au fiecare cotețul lui ,bine căptușit ,din care pe timpul geros refuza sa iasa 🙂 ar renunta si la hrana si apa calduta pe care le-o dau in favoarea paturicii pufoase. In concluzie piticul tau e un rasfatat! 🙂
Nu suporta frigul, asta e, dar il inteleg, nici mie nu-mi place. Oricum e frumos foc. 🙂