Sambata seara eram la shopping-ul saptamanal intr-un magazin. Ma perindam prin raionul de fructe si legume incercand sa adun tot ce pusese mama pe lista. Deodata, o vad! Mare, aratoasa, sanatoasa. Ma apropii de ea: nu e deloc ciufulita. O miros: miroase bine. Infig o unghie in ea: e suculenta nu e d-aia uscata. Da, ati ghicit, testam o varza! Ii fac un semn cu privirea sotului, ne punem de acord si hotaram sa luam varza de pus la murat.
Ne apucam sa punem cate o varza in punga, sa o cantarim. Un nene vede doi nebuni cantarind varza in continuu si se apropie:
– Cat e varza?
– 39 de bani.
Vine si lucratorul de pe raion sa mai aduca varza:
– Domne’, io daca vreau sa iau varza, tot ca dansii trebuie sa o cantaresc pe fiecare?
– Ori asa, ori puteti sa imi spuneti si le cer baietilor sa aduca un sac din spate.
In gandul meu zic „lasa, ia tu la sac ca eu mi-o aleg, chit ca o sa zica lumea ca sunt nebuna cu varza la punga!”. Terminam de cantarit vreo douazeci de verze, timp in care mai venisera doua persoane sa isi ia varza pentru iarna.
La casa, in timp ce puneam varza pe banda, apare o batrana:
– Ati luat pentru iarna sa bagati la murat?
– Da.
– Pai n-are chimicale?
– Pai si aia de la piata n-are?
– Numai sa nu se strice.
– Nu se strica. Si anul trecut tot din Cora am luat.
– E bine atunci. Da’ cat e kilu?
– 39 de bani.
– Vaiiii, doar atata? La piata e 1 leu.
Mai pun doua verze pe banda si ma uit dupa batrana. Disparuse. M-am gandit ca s-a mutat la alta casa dar, cand m-am uitat mai bine, era „gramada” pe varza. Cand credeam ca am terminat, platim si plecam, un agent de paza de la magazinul respectiv se apropie de casa si intreaba:
– Da’, cat e varza?
Bag de seama ca le-am facut super reclama la varza cu al nostru carucior plin de varza. Nu meritam si eu comision, oare?
