Despre faptul ca eu trebuia sa fiu baiat, cred ca v-am mai spus si alta data. N-am plans dupa nici o papusa cat am plans dupa pusca mea maronie cu capse, cand mi-a stricat-o Iulian, care nu era obisnuit cu asa arme fine. Si in materie de jocuri pe calculator, am avut intotdeauna atractie catre jocurile de shooting si strategie militara. Ma plictiseau ingrozitor jocurile de aventuri sau racing. Nici filmele cu impuscaturi nu-mi displac. Poftisem de multa vreme la un joc sportiv cu replici de arme, in care sa ma pot razbuna si pe Iulian pentru pusca distrusa cu ani in urma si pe sotul meu pentru ultimul tanc pe care mi-l distrusese online.
Greseala lor a fost ca m-au desemnat(iar) sa organizez un weekend de distractie. Le cam trecuse de ultima data cand i-am dus la pescuit si cu motait vreo sase ore cu betele in mana, pentru nici un kilogram de peste. De data asta, le-a placut surpriza mea. Sa va povestesc:
Am facut rost de echipamentul necesar, l-am pus in masina de cu seara si mi-am anuntat osternii ca a doua zi la ora sase pornim la lupta. Bine, lor nu le-am spus asa, le-am spus doar ca iesim la activitate undeva. Ii antrenasem toata vara la CounterStrike, Total War si Wold Of Tanks. Cand paraseau tastatura erau epuizati: aveau febra musculara la degete si ochii iesiti din orbite. Acum, ii consideram pregatiti pentru examenul final.
Abia dimineata au inceput sa ma intrebe ce am planuit mai exact. Cand le-am spus ca mergem la un gratar, s-au uitat la mine mai sa ma bata ca sa intorc masina sa se culce la loc. V-am spus ca i-am antrenat bine! N-au intuit nimic pentru ca nu mai facuseram asta niciodata. Abia cand am ajuns la marginea orasului, in zona halelor parasite, cred au inceput sa isi faca o idee despre ce ii astepta. Mai fuseseram acolo o data cu niste treburi si atunci vazusera ca ala era loc de joaca pentru pasionatii de Airsoft. I-am aliniat frumos si le-am explicat ca avem o lupta crancena de dus. Pe baieti ii umfla rasul(ar fi trebuit sa ii pun sa faca niste flotari, ceva dar aveam nevoie de toate puterile lor). Nu se asteptau sa am si echipament. Faceau misto de mine intrebandu-ma daca am apa suficienta sa ne impuscam cu pistoale cu apa.
Le-am facut cunostinta cu armamentul si echipamentul. Iulian se uita la pusca de airsoft fix cum se uitase cu ani in urma la pusca mea din plastic. L-am sfatuit sa nu ii vina vreo idee. Era foarte atent la aspectul ei. E drept ca si eu eram uimita de asemanarea cu orgininalul si era o senzatie unica sa tii in mana o arma din lemn si metal. Ne-am pus si vestele pe noi. Andreea radea cu gura pana la urechi, cautand un rimel prin masina, vrand sa se picteze pe fata ca se se simta Rambo pe de-a-ntregul. Stia bine ca e vesta tactica necesara dar avea chef de glume. Cand le-am dat si ochelari de protectie, s-a trezit al meu sot cu o remarca inteligenta („nu bate soarele in hala”). La bocanci n-a mai comentat nimeni nimic. Cred ca pricepusera ca nu e de gluma.
De acum erau gata echipati si asteptau ordin sa atace. Dar ce? Asta m-au intrebat si ei: pe ce ne batem, pentru ce ne impuscam, care e miza? Nu aveam de gand sa aparam Ucraina sau sa cucerim Bulgaria. Aveam treburi importante. Miza noastra era un platou imens cu Tiramisu. Cine pierdea la puncte, trebuia sa faca gratarul si era taiat de la portia de Tiramisu. Pentru oricare dintre noi, pierderea luptei si implicit a prajiturilor avea sa fie o tragedie. Pentru mine, cu atat mai mult, eu fiind dependenta de dulciuri. Miza mare, emotii mari dar ne impartim pe echipe si pornim atacul.
Sub ploaia de gloante, din cand in cand se auzea un indemn la lupta:”la Tiramisuuuu!”. Ne piteam dupa ziduri si trageam pe ascuns, cautand sa doboram inamicul. Nu ne ieseau toate schemele din jocurile virtuale dar, pentru prima batalie. ma declar multumita. Am dat tot ce aveam mai bun. Dupa lupte seculare care au durat vreo ora si jumatate, tocmai cand echipa mea era gata sa piarda la puncte, dusmanul se impiedica si cade(Andreei ii erau mari bocancii tactici). Aflata in inferioritate numerica si cu un oastatic in tabara noastra, divizia a doua se retrage, lasand cale libera diviziei mele. Ne-am luat tava cu Tiramisu, ne-am asezat la umbra si ne-am scos echipamentul, poruncind invinsilor sa puna de gratar.
 |
| Un sot gata de lupta in tricou kaki.ro |
Nu stiu daca mai e nevoie sa va spun dar armata instruita de mine, e la dispozitia tarii. Oricand va fi nevoie sa aparam resursele nationale de Tiramisu, noi vom fi la datorie cu AK-ul in mana si incarcatoarele pline. Apelati cu incredere la Armata Romana de Airsoft pentru apararea Tiramisului!
