Doamne, cum trece timpul! Parcă mai ieri eram în clasa a opta și diriga își bătea capul cu noi să învățam pentru admitere. Mi-e dor de băncuța mea și de colegii mei din generală. Mi-i aduc aminte aproape pe toți, fiecare cu locul lui și cu firea lui. Ne-am întâlnit de curând la o reuniune, o parte dintre noi. Cu unii mai ținusem legătura pe facebook, de alții nu mai știam nimic. Ne-am dat întâlnire tocmai în școală. N-am vrut să petrecem până în zori ci să ne aducem aminte de școală, să ne reluăm locurile în bănci și să așteptăm să se strige catalogul. Am ajuns printre primii și am intrat în sala de clasă: perdele, față de masă din catifea roșie, scaune noi, huse pe mese, tablă de sticlă…parcă eram în altă epocă. Căutam să număr băncile să văd care e a mea și, când am reușit, mi-am oprit ochii pe un tip, cu două bănci mai în față. M-am uitat pe furiș la el și fața lui nu îmi spunea nimic. Îmi venea să îl întreb dacă nu cumva a greșit adresa. M-am așezat în bancă. N-aveam cu cine vorbi, câțiva erau afară la țigare și două fete aveau o discuție aprinsă. Mă uităm la tipul asta din fața mea, mai exact la spatele lui, un spate bine lucrat, fix că al actorului din serialul meu preferat. Sacoul era sport deci sigur nu avea „umerașe” care să-l „photoshopeze”. Îi luasem seama când l-am văzut din față: tricou alb, sacoul casual-sport gri, mulat pe niște brațe puternice care țineau un E-Book Reader Trekstor Pyrus Mini Red din care nu își lua ochii. Mă gândeam că arată și bine dar sigur face pe interesantul cu gadgetul lui cool în brațe.
Am început să caut în amintirile mele cine stătea în acel loc și ….mi-am amintit. Robert îl cheamă. Dar nu îmi venea să cred: nimic din outfit-ul lui de azi nu amintea de băiatul ăla cu părul vâlvoi, slăbănog, de pe care pantalonii se scurgeau, chiar și când cureaua își dădea toată silința să îi țină în loc. Pe vremea aceea nu știam noi ce înseamnă „fashion” dar întrebare de bază în oracole era „ești în pas cu modă?”. Robert, pierduse de mult cursa cu moda. Nu era genul care se îmbrăca prost pentru că ai lui nu aveau bani, dar cred că nu îi păsa. El era mereu cu o carte cu coperțile roase de vreme, căreia nu îi dădea drumul nici în pauze. Văd că pasiunea pentru citit i-a rămas dar acum își citește cărțile pe gadgetul asta micuț.
M-am înființat lângă el și i-am zis pe nume, punând oarecum un semn de întrebare la final. S-a ridicat de pe scaun un bărbat înalt și la fel de bine făcut cum arata din spate, cu sacoul cu mânecile suflecate, lăsând să se vadă niște brațe puternice, accesorizate cu un ceas sau brața, foarte interesant. Ne-am dat mâna și ne-am sărutat pe obraz că niște vechi colegi. Nu am putut să nu îl felicit pentru outfit. Sacoul, tricoul, blugii, pantofii sport și accesoriile formau un Robert mai mult decât cool. M-aș fi așteptat ca șoarecele nostru de bibliotecă de atunci, să fi adoptat un lifestyle plictisitor, date fiind interesele lui de pe atunci. Părea mai degrabă adeptul unui stil de viață sănătos, sportiv, în care cărțile și-au păstrat locul lor de cinste, găzduite acum pe un e-book reader modern, în trend.
Făcând schimb de întrebări despre viețile noastre, am aflat și cu ce se ocupă și mi-am dat seama că acel e-book nu era o fiță ci mai degrabă un must-have, genul de accesoriu de a cărui utilitate nu se putea lipsi. S-a început strigarea catalogului și nu am mai reușit să întreb despre brățara-ceas de pe mână. Dar mi-a rămas în cap că pe ea scria că pe un soi de panou digital „Goal”. Restul întâlnirii s-a derulat ca orice altă reuniune cuminte de clasă. Unii din cei care se înnoiau zilnic când erau în școală, m-au dezamăgit prin outfit-ul ales, alții arătau fix așa cum mi-i imaginasem. Surpriza rămânea Robert.
Câteva zile am continuat să mă gândesc de ce mi se părea așa cool fostul meu coleg. Era elementul de schimbare, look-ul lui diferit completat de acele gadget-uri care îl accesorizau perfect. Nu mă gândisem niciodată că ar putea fi fashion pentru un bărbat să poarte un mini e-book cu el. Despre brățara lăsată la vedere, am aflat că nu e doar un accesoriu cu funcție de completare estetică e ținutei ci era un gadget complex și util. Am gasit-o pe QuickMobile. Era o brățara Nike Fuel Band Black Ice Size S(click pe link sa vezi pretul), un dispozitiv care s-ar fi potrivit la fel de bine la orice ținută și îl ajuta să își evalueze activitățile fizice zilnice, ba chiar să își stabilească „ținte” de atins în ceea ce privește antrenamentul. De aici „Goal” pe care îl văzusem eu pe brățara. Deci așa se menținea tipul în formă!
Smart&Fit: asta transmitea întregul sau outfit. O brățara cu un design cool și care să te motiveze să faci mișcare că să îți menții corpul frumos și sănătos? Nu m-aș fi gândit niciodată să îmi accesorizez ținuta cu ceva care să îmi fie și util. Uite de aia el e cool și eu nu. Pentru mine cool nu înseamna doar să arate bine. Important e că el arată bine, transmite sănătate prin privire și ai și ce discută cu el, nu e genul pe care îl privești, îți spui că arată bine dar te întrebi ce ați putea discuta. Două pasiuni, una veche și alta recentă, pe ambele le poartă cu el prin două gadget-uri și le îmbină perfect. Dacă îl vezi fără e-book, ai zice că e antrenor de fitness, dacă îl vezi cu el ai zice că e doar un tip care ține e-book-ul în brațe căutând să atragă atenția unor femei cu stil de la sală. În realitate, e doar un tip cool, atât la școala unde predă dimineața cât și la sala unde se antrenează seara, un bărbat sexy și inteligent, îmbrăcat bine, care a știut să își aleagă accesorii inteligente. Asta îl face mult mai mult decât tipul de bărbat manechin, bun numai de expus în public. Chiar aș fi vrut să îl văd în seara de după reuniune, când îi văzuse pe toți cei care odinioară râdeau de părul și pantalonii lui, întrebându-și oglindă:” Oglindă, oglinjoară, cine-i acum cel mai cool băiat din țara?”
