Munca mea ca blogger a început acum vreo trei ani. La vremea aceea, nu îi dedicam mai mult de o oră pe zi. Timpul de stat la birou a crescut treptat, până la peste zece ore pe zi de stat pe scaun. Ajunsesem să mă doară spatele îngrozitor și să îmi găsesc cu greu chiar și poziția de somn. Am avut și certuri în casă, în care soțul meu îmi spunea că munca lui e mai grea, că stă toată ziua în picioare și nu se vaită cât mă vait eu. După ce și-a petrecut o lună de concediu în casă, în compania calculatorului, jucându-se mai multe ore pe zi, și-a dat seama că nici statul pe scaun nu e floare la ureche și că scaunul nostru nu era deloc bun și aveam nevoie de un scaun ergonomic pentru birou. Mai pe scurt, scaunul ergonomic este un scaun proiectat având în minte corpul utilizatorului, creat nu doar ca să sprijine fundul ci ca întreg corpul să aibă o stare permanentă de bine când vine în contact cu el.
Hai să vă povestesc cum mi-am ales eu scaunul pentru birou. Poate și voi sunteți în căutare de așa ceva și nu știți cum să alegeți cel mai bun scaun. În primul rând, scaunul nostru era fix și era prea jos pentru mine și prea înalt pentru el. Pentru nici unul dintre noi, poziția de privit în monitor nu era cea corectă și, pe lângă durerile de spate, se mai lăsa și cu ochi înlăcrimați și privire încețoșată. Gândindu-ne la asta, am decis că noul scaun e musai să fie reglabil pe înălțime ca să îl putem folosi amândoi, fără să ocupăm spațiul inutil cu două scaune de birou. Poziția corectă de lucru este cu picioarele stabile pe podea și genunchii la același nivel cu coapsele. Chiar și pentru mine, de multe ori, e nevoie să modific înălțimea scaunului pentru că uneori lucrez pe desktop, alteori pe laptop și știți ce diferență este între a privi un monitor de calculator poziționat mai sus și a privi în display-ul laptopului, care cu nici un suport nu va ajunge la același nivel.
Ne-am pus apoi problema dacă îl vrem rotativ sau nu. Am ales variantă „DA”, dorindu-ne un scaun care să se rotească pentru că îți dă mai multă mobilitate dacă ai nevoie să te întorci către vitrină după ceva, să ajungi la telefonul care e mult în dreapta ta sau chiar să te întorci când te strigă cineva din pragul ușii, fără să îți rupi gâtul. La întrebarea „scaun pe rotile sau fără?”, răspunsul a fost „scaun cu rotile”. De ce? Pentru că îl mut foarte ușor când fac curat, pentru că pot eu însămi să migrez cu el prin casă când am acea lenea care doare și mi se pare că între mine și măsuța din partea cealaltă a camerei sunt 500 de metri. Normal că am optat pentru role gumate ca să protejăm parchetul.
Gândindu-mă de câte ori sună telefonul și rămân câte o oră blocată într-o discuție cu prietena mea, am zis să fie scaun cu mecanism de balans, să mă relaxez legănându-mă pe el ca să nu îmi amorțească spatele în aceeași poziție incomodă. Câteodată soțul meu îl folosește chiar pentru a sta la televizor, fiind un scaun-fotoliu foarte comod. Spătarul ne-am dat seama că trebuie să fie destul de înalt pentru a oferi un bun punct de sprijin pentru spate și gât, atât în timpul lucrului la birou cât și în timpul în care ne balansam căutându-ne relaxarea.
Ca și design, nu ne-a fost greu să ne alegem scaunul perfect pentru biroul nostru pentru că întreaga casă merge pe ideea de mobilier modern și mobila e pe culoare neagră sau wenge. Am găsit rapid un scaun negru ergonomic cu suportul cromat care să se încadreze bine în peisaj. Ne-am uitat la șezutul scaunului și ne-am dat seama că mai era o problemă la care nu ne gândiserăm, aceea a grosimii și calității buretelui din această zonă a scaunului. Noi fiind și mai rotofei, trebuia să alegem un scaun care să nu se plângă de greutatea noastră, cu un burete suficient de gros dar nu foarte dur. Am stat eu odată, la o colegă, pe un scaun atât de tare că după două ore începusem să mă mut de pe o parte pe alta (înțelegeți voi).
Când credeam că am găsit scaunul perfect(eram în showroom și probam scaune), dau să mă ridic și îmi dau seama că nu are brațe scaunul. Scaun de birou fără brațe nu se poate; trebuie să am în ce mă sprijini atunci când lucrez sau tastez. Apoi, l-am zărit: scaunul meu perfect pentru birou: negru din piele, pe rotile, ajustabil pe înălțime, cu spătar înalt, cu șezutul gros și comod, cu brațele așezate fix la înălțimea la care aveam eu nevoie, cu pernă mai pronunțată în zona lombara pentru o bună susținere a coloanei, cu mecanism de balans, capabil să ducă până la 110 kg. Am preferat să fie din piele, deși soțul meu ochise un alt scaun din material textil dar mi s-a părut mai moale asta și mai rezistent și ușor de întreținut. A fost dragoste la prima vedere și pasiune la prima așezare. Și ca drept dovadă că stau bine în el, m-a uitat Dumnezeu scriind.
Voi cum va simțiți în scaunul vostru de la birou? L-ați ales în funcție exclusiv de preț, sau după nevoile voastre? Dacă îl iubiți, spuneți-mi de ce! Dacă l-ați schimbă, spuneți-mi ce îi lipsește!
