Prin sectorul 5, la periferie sunt multi caini fara stapan asa ca au inceput si aici sa umble masinile de hingheri. Dupa ce va povesteam zilele trecute despre cainele meu batran si foarte bolnav cu o rana care il ucidea de durere, pe care nu l-am putut eutanasia pentru ca nu ma lasa legea, astazi am aflat ceva ce m-a oripilat. Tocmai treceau masinile de hingheri pe strada si eu eram cu al meu catel la poarta. Eu nu il pot plimba in lesa pentru ca nu o accepta sub nici o forma. Toti copiii il iubesc si in 3 ani, toti oamenii care mi-au trecut prin poarta s-au aplecat sa il mangaie de frumos si dulce ce e. Nimanui nu ii inspira teama si toata lumea il lauda ca e curat si frumos. Ca sa aflu azi ca al meu e catel e in pericol. Cand mi-a povestit o vecina ca pe strada din spate au ridicat un caine care se vedea clar ca are stapan, fiind bine ingrijit si avand zgarda, mi-a inghetat sangele in vene.
Ii fac vaccinurile in fiecare zi, i-am pus microcip, e inregistrat in baza de date si cu toate astea sa ma trezesc fara el? E ceva ce numai politicienii nostri puteau gandi. Daca eu am facut ce au vrut ei si am pus cip cainelui, sa faca bine, tutele, sa echipeze masinile de hingheri cu cititoare de cip-uri. Sa nu aud ca nu am grija de caine si de aia risc sa il pierd! E suficient ca eu sa fiu la poarta si el sa mearga dupa colt ca idiotii il iau si il duc la adapost la Mihailesto, de unde il scot numai dupa ce le dau o poala de bani, in cazul fericit in care il mai gasesc acolo si nu l-au omorat deja. Ma apuca tremuratul numai cand ma gandesc sa i se intample asta.
