Tata stia ca ma insor de mai bine de un an, de cand am fixat nunta. Stia ca o sa vina momentul in care o sa vreau sa imi aduc mireasa acasa. „Acasa” asta e cam dureros pentru mine. De cand am contruit casuta asta separat pentru mine, n-a avut niciodata un acoperis bun. I-am zis lu’ tata de la inceput ca eu vreau tigla rosie si nu m-a lasat sa pun. S-a incapatanat ca e scumpa, ca pune el tabla ondulata ca doar de aia e mester mare, face el si desface de nu o sa mai ploua niciodata. Asta cu ploaia, era ceva frecvent de sase ani. Asta iarna a si nins. Da, nu mint, aveam zapada la mansarda. Acolo nu am placa turnata si prin tavanul de lemn, viscolul si-a facut loc si mi-a zvarlit niste zapada proaspat cernuta. Fix ca in bancul ala „Ioane, hai in casa ca ploua – Lasa ca stau afara ca ploua si aici”. Numai ca la mine chiar ploua. A desfacut si pus tabla de doua ori. Nu stia pe unde ploua. Asa sunt toti mesterii inchipuiti.
Cu o saptamana inainte de nunta, s-a urcat iar pe casa. A bagat niste silicon pe unde credea el ca intra nenorocita de ploaie si a zis ca de acum gata cu ploaia in casa. De parca ploaia il asculta pe el! M-am insurat intr-o frumoasa zi de mai, cu cea mai frumoasa fata. Am avut noroc sa nu ploua in ziua aia decat dupa ce am ajuns la local, desi meteorologii anuntasera ploaie. Eu fericit, ea frumoasa, nunta plina de distractie si voie buna, socrul mare zambitor ca isi insoara baiatul, soacra mica fericita ca fata a luat baiat bun, socrul mic posomorat ca fata pleaca la casa ei. E aproape dimineata si parasim localul ca sa mergem acasa sa ne odihnim pana dupa-amiaza, la ciorba de potroace. O trec pragul cum se obisnuieste, prin semi-intuneric ne croim drum spre dormitor si o asez pe pat. Stai, nu pune mana la ochi, ca aici se termina romantismul! Se uita nedumerita la mine:
– E ud patul!
Aprind lumina. Da, e ud. A plouat iar. Pesemne ca iar a gresit mesterul casei reteta. Ne apucam sa schimbam asternutul dar era uda si salteaua. Ma enervez de-a binelea. Frumoasa mea sotie ma intreaba dragastoasa unde e uscatorul de par. Doar nu ca sa isi coafeze parul inainte de culcare, ci ca sa usuce salteaua. Prin uruitul uscatorului, ii soptesc nervos:
– Maine sun la Romada.
– Ce??? Au anuntat ca vine tornada?
– Nu pisi! Sun la Romada. ROMADA este cunoscută ca una dintre firmele reprezentative din piaţa de sisteme de învelitori metalice şi aceasta datorită cărţii sale de vizită: calitate, preţ, promptitudine. ROMADA este distribuitor autorizat pentru RUUKKI, GERARD, MEGAPROFIL, FAKRO si VELUX. Il stii pe Nelu, a fost la nunta, ala cu sacoul mustar de ti-a placut; si-a pus tigla gerard de la ROMADA si nu mai are nici o treaba. De data asta nu il mai las pe tata sa faca experimente, punem tigla metalica ruuki de la Romada si nu o sa mai ploua in veci in casa. Cand imi zicea mamaie sa nu mai mananc din oala ca o sa imi ploua la nunta, ii radeam in nas. Uite ca a plouat fix in pat.
Ne-am culcat in canapea. Am adormit gandindu-ma la cat de bine va arata casa mea cu invelitoare metalica moderna. Toata casa are accente rustice si o tigla metalica ruuki de la ROMADA se va incadra perfect in peisaj. Ma dureau picioarele. Am adormit visand la luna de miere in care aveam sa plecam in noaptea urmatoare. Visam ca ma plimb pe plaja in sunetul valurilor marii. Cand m-am trezit, mi-am dat seama ca nu era marea. Era ploaia…o ploaie marunta pe tabla pe care o condamnasem deja la moarte. Daca la o ploaie marunta se aude asa….
Dupa ciorba de potroace, ne mai ramasesera doua ore sa ne pregatim de plecare. I-am lasat instructiuni clare lu’ tata: „maine suni la Romada si te interesezi cat ma costa sa pun pe casa tigla cu piatra si in cat timp se poate face lucrarea. Sa nu aud ca te urci tu iar pe casa sa analizezi! Nelu si-a pus tigla gerard de la ei si are garantie 50 de ani la ea, e usoara, se monteaza rapid si nu te simti, atunci cand ploua, ca in mijlocul unui camp de lupta in care gloantele nu mai contenesc! Pana venim, te ocupi de asta!”
Am petrecut doua saptamani de vis in Spania. Dar doua saptamani in care am fost obsedat de acoperisuri si invelitori. Unde mergeam, ma uitam dupa tigla pe case si ma intrebam daca acoperisul montat de Romada va fi gata pana ne intoarcem noi.
Am gasit o casa asa cum o visasem dintotdeauna. Cu acoperis din tigla metalica de culoare rosu-visiniu, cu un aspect deosebit, intr-un superb contrast cu bolta de vita-de-vie care se intindea pe deasupra ferestrei, incercand sa imbratiseze tigla rosie montata de ROMADA. M-am uitat pe factura si garantie si am ras in sinea mea ” O sa moara Nelu de ciuda ca eu mi-am montat tigla metalica cu 20% reducere si folia oferita gratuit de Romada”. Cateva zile, am murit de ciuda ca nu ploua ca sa verific eficienta noului acoperis apoi Dumnezeu s-a indurat de nerabdarea mea si a dat ploaie. Si inca ce ploaie! Iar eu stateam in pat. Ploaie in casa nu, zgomot nu. Puteam sa aud ceasul din perete cum ticaie. Am trezit-o pe nevasta-mea ca sa ii spun ca plec la munca. Cu ochii inchisi imi spune :
– De-aia nu mai ploua, ca pleci tu la munca..
– Nu pisi, nu mai ploua pentru ca avem acoperis din tigla cu piatra de la Romada.
