Dacă îţi pasă de iubire, nu lăsa orgoliului şansa să decidă. Pentru că deciziile vor fi în defavoarea ta. Nu lăsa timpul să treacă. Pentru că timpul în aceste cazuri lucrează împotriva ta. Îl iubeşti, iartă-l sau cere-ţi iertare, dar fă-o repede. Sau asumă-ţi posibila despărţire şi mergi înainte.
Sunt cuvintele lui Alexander Green, autorul cartii Jurnalul unui Infidel. Parcă pentru mine a scris pasajul de mai sus. Il urăsc pentru câtă dreptate are. Stați să vedeți de ce!
M-am trezit de dimineață chiar bine dispusă. Mai ales că, de dincolo de perdea, îmi zâmbea soarele după multe zile ploioase. În zece secunde mi-am și făcut planul: facem repede curat, ne relaxăm la niște filme și diseară mergem pe undeva. Frumoase planuri, nu? N-a fost să fie. Soarta n-a ținut cu noi. Mereu soarta e de vina.
Mă duc după cafea. Când mă întorc, el vorbea la telefon. Încheie cald cu „te pup și eu” și se uită cam cu un ochi la mine. Normal că îl întreb cu cine vorbea că și el mă întreabă pe mine. Vrea fidelitate, să ofere fidelitate! Când mi-a răspuns „cu nimeni” deja am luat foc. Adică tu te pupi cu nimeni la telefon? Cică să îl las să doarmă. Da’ de ce vrei să dormi, mă rog? S-o visezi pe aia de ai vorbit cu ea? Cine era? Din nou „nimeni”. Mă trântesc nervoasă în partea mea de pat și pornesc televizorul cât de tare se poate. Îi cer telefonul să mă joc pe el și îmi spune că nu mi-l dă pentru că de fapt nu vreau să mă joc ci sa îl verific. Deci nu e doar impresia mea, sigur are ceva de ascuns. Îmi sare muștarul. Auzi, tu vrei să dormi acum când mie îmi vine să plâng de nervi? Deci mă înșeli. Ți-ai găsit pe alta mai bună și mai frumoasă. Când am auzit cuvântul „Da” am crezut că o să cadă cerul pe mine.
M-am dus în sufragerie. Am plâns vreo oră până s-a decis să iasă din dormitor. Mă gândeam că o să vina să mă ia în brațe, să îmi spună că a glumit și să ne împăcăm. Îmi doream cu tărie asta. Gândul de a-mi fost infidel și de-mi fi servit asta cu atâta nesimțire mă ucidea. S-a dus direct la baie. Nici nu m-a privit. Am dat fuga după telefon. Doamne, l-a luat cu el la baie! Și-a făcut singur de mâncare cât am mai tras eu o porție de plâns. M-a sunat prietena mea. Printre hohote i-am spus că s-a terminat tot între noi, că mă înșeală. Nu-i venea de creadă că el a putut să îmi fie infidel. Credea că l-am prins în pat cu vreuna. I-am închis când el venea dinspre bucătărie. Încercând să par rece și distantă, i-am zis că trebuie să vorbim. Mi-a spus că n-are ce vorbi cu mine și s-a băgat în dormitor. Iar plâns. Îmi imaginam că îi dă mesaje amantei și îi spune că i-am descoperit. Am început să planific divorțul. Bine că nu avem copii. Câinele rămâne cu mine și el pleacă la „mă-sa”. O să sufăr, o să plâng, o să mă dau cu capul de pereți și nu o să mai iubesc niciodată. Am adormit vreo oră și când m-am trezit aveam senzația că e un vis urât. Nu putea fi adevărat că tocmai eu eram victima unei infidelități.
Când a sunat soneria și a trecut iar pe lângă mine fără să mă privească, am realizat că nu visasem. M-am dus după telefon și l-am găsit în pat. Am dat repede la mesaje…nimic. Am dat la apeluri; caut apeluri primite între ora 8:00 și ora 9:00…un singur apel pe toată ziua de la …..soacră-mea. Inima s-a liniștit o secundă când și-a dat seama că nu a fost înșelată apoi a început să se agite și parcă să plângă de nervi că e proastă. Mai aveam puțin și îi făceam bagajul. Da, știu de ce mi-a zis că mă înșeală. L-am mai întrebat în alte dați și a răspuns cu „Nu” și am ținut-o toată ziua că minte. Acum pricep. Și acum ce fac? Nu pot să mă duc să îi cer scuze și să îi spun că sunt fraieră pentru că l-am acuzat aiurea.
Update ora 21:00
Au trecut patru ore. Tot nu îmi vorbește. I-am zâmbit, l-am întrebat dacă vrea să îi fac ceva de mâncare. Se ține cu nasul pe sus și nu vrea nimic. Nici să mă privească. Într-un fel, are dreptate: eu trebuie să îmi cer scuze dar orgoliul parcă nu mă lasă. Update ora 23:00
După ce am citit câteva articole de pe blogul Jurnalul unui Infidel, mi-am dat seama că sunt norocoasă și că am pierdut o zi din viața noastră pe mâna mea. „Freud spunea că gelozia este un sentiment necesar. Dovadă stă faptul că întâlnim acest sentiment descris în toate culturile, pe toate meridianele. Cu toate acestea, gelozia dusă la extrem nu are nimic de-a face cu sentimentele de iubire, ea fiind doar semnul propriei noastre nesiguranțe….Putem iubi liber, putem iubi frumos, putem iubi adevărat, putem avea încredere, fără să facem praf viața partenerului nostru sau propria noastră viață.” Mă duc să mă împac cu el.
