Ieri am avut musafiri si le-am facut reteta mea preferata. Cred ca e cel mai simplu desert si cel mai bun, crema de zahar ars. Invitatilor le-a placut mult si m-au intrebat cum de imi iese asa fina ca lor le iese mere poroasa, cu aspect buretos. Desi e usor de preparat, exista doua aspecte foarte importante: sa ai un vas cu apa in cuptor bagat sub cratita in care prepari produsul, pe toata durata coacerii si sa nu o tii prea mult la copt.
De indata ce ai terminat de preparat compozitia si o torni in cratita in care ai ars zaharul, o dai la cuptor pozitionand o tava adanca sau o cratita cu diametrul mai mare decat al vasului in care gatesti, in care torni apa. Unii aleg chiar sa puna cele doua vase unul intr-altul ca la bain marie, insa poti pune vasul cu apa si mai jos pe un alt gratar, fara nici o problema.
Cand se apropie de o ora de stat in cuptor, e vremea incerci crema de zahar ars. O misti usor(ca sa nu se sparga) ca sa observi daca se desprinde de pe peretii vasului. Daca inca nu esti convins ca e gata poti sa o incerci cu o scobitoare ca sa vezi daca iese curata ca la orice prajitura.
Daca folosesti un lapte bun integral, nu degresat si respecti ceea ce am spus mai sus, nu ai cum sa dai gres. Vei face cea mai buna crema de zahar ars, fara gauri ca de cascaval ca doar de asta ii zice crema de zahar ars si nu burete de zahar ars. Trebuie sa aiba textura fina. Spor la gatit!
si mie mi s-a intamplat sa o las prea mult la cuptor si sa aiba aspectul acela de burete!!acum m-am luat si eu dupa mama mea si-i pun nuca ..e super buna