Ieri, pentru sotul meu, a fost prima zi de lucru de dupa mini-vacanta de Pasti. O zi putin ghinionista as putea adauga. Se terminase programul de lucru dar m-a sunat sa imi spuna ca mai sta putin ca a venit un camion si era ceva de descarcat. Dupa vreo ora ma suna sa imi spuna ca s-a taiat la degetul mic destul de tare si sa ma intrebe unde sa se duca la medic. Fiind aproape de spitalul Sf. Ioan, l-am sfatuit sa mearga acolo. Dupa vreo ora de asteptare, il baga cineva in seama si il intreaba ce a patit. Ii arata degetul se uita si ii spune ca e o rana urata. Ca poate sa stea daca vrea sa il consulte un medic dar ca nu e de competenta lui sa puna copci sau sa coasa si ca daca e nevoie de asa ceva oricum il vor trimite in alta parte. „Pai atunci de ce mai stau?” . I s-a recomandat sa mearga la Bagdasar Arseni.
A condus pana acolo, cu bandajul plin de sange. Poate ca al meu sot e mai rezistent dar, altul mai slab de inger, poate chiar i se facea rau de la durere si de la sangerarea abundenta. La Bagdasar Arseni, problema s-a rezolvat in 20 de minute cu un vaccin, curatare si 2-3 copci pentru ca taietura ajunsese la os. In vreme ce dincolo se uita personalul in scarba la tine si iti spune ca nu are medic, aici, tot respectul pentru doamna doctor care nu stia cum sa se comporte mai frumos si sa il intrebe daca nu cumva se simte rau si nu vrea sa se intinda. Ma indoiesc ca medicii de la Bagdasar au salarii mai mari decat cei de la Sf Ioan, numai ca spitalul din urma e cunoscut pentru nesimtirea de care da dovada mereu. La ei am ajuns si eu acum vreo 5 ani cand mi-a venit rau pe strada si nu am primit nici macar un calciu decat mi-au recomandat sa fac analize si m-au trimit tremurand acasa. Multumesc!
