E pentru prima data cand imi place o melodie in limba franceza. Imi place e prea putin spus, sunt innebunita dupa melodia asta. De fapt, sunt doua melodii „Tourner dans le vide” si „Derniere Danse” pe care le ascult de doua zile cam non stop, pe perioada sederii la calculator. Sunt melodii ale unei voci calde dar puternice, cu orchestra inegalabila in spate; ma fac sa visez, ma fac sa prind putere. Am senzatia ca pot sa fac orice dupa ce ascult piesele astea doua si nu stiu de ce. Simti ca iubesti mai puternic, ca inima iti bate mai tare, ca viata e frumoasa asa cum e si sa ca trebuie sa treci prin toate ca si cum ai fi cel mai puternic om. E genul de muzica in care chiar daca nu intelegi versurile, o traiesti cu atata intensitate ca ajungi sa te identifici cu interpretul. Fiecare instrumet muzical si fiecare acord al glasului ei, vorbesc de dragoste si durere si pentru cei care au urat franceza din toate puterile lor si n-au inteles vreodata o boaba din ea.
