Pentru unii, Mos Nicolae, vine in fiecare an si e la fel de darnic. Pentru altii, nu a fost asa intotdeauna, pentru unii nu va fi asa niciodata. La doi ani dupa ce m-am nascut eu, tatal meu a plecat dintre noi si am ramas doar eu cu o femeie de 21 de ani, care imi era mama. Cred ca dupa varsta de 6 ani, cand am inceput scoala, am aflat de la copii rautaciosi ca Mosul nu exista si ca darurile sunt aduse de parinti. Cum adica? Adica poate mama de aia plangea cand eu ii spuneam ca mosul nu mi-a adus ce i-am cerut? Dupa anul asta, mosul nu a mai venit. Adica…venea dar nu le punea in ghete si nu mai era aceeasi bucurie.Te trezeai dimineata si in ghete nu era nimic. Primeai treizeci de mii sa iti iei tu ceva dulce. Si oricum nu ii cheltuiai, ii puneai de o parte pentru a-i cumpara si tu mamei ceva de Craciun. In 2006 m-am mutat cu sotul meu, care pe atunci imi era doar iubit. Si…. in dimineata zilei de 6 decembrie 2006, surpriza! Mos Nicolae a venit! Am gasit in ghetele, pe care nici nu le pregatisem pentru ca nu asteptam nimic, o pereche de manusi negre, o ciocolata si o plasa de portocale. Ala a fost cel mai frumos cadou prin insasi revenirea lui Mos Nicolae in viata mea. Cand am trecut atunci spre bucatarie si am vazut ghetele cu ceva in ele in hol, nici nu mai conta ce e acolo. Bucuria de a fi venit mosul, era cel mai frumos dar pe care mi-l putea face cineva. Mosul nu e doar pentru copii, sau poate e. Dar unii dintre noi ramanem mereu copii. Si eu mi-am regasit bucuria copilariei,. Asta a fost cel mai frumos dar.
