Ce-ar fi putut sa faca jucariile din mine

Ma uitam azi prin fotografiile mele de cand eram mica. Stiu ca nu va vine sa credeti, dar am fost si eu mica odata. Ma uit la pozele de acum si rar mai zambesc in vreuna, doar pentru ca mi se cere sa o fac. Dar, in toate pozele din perioada 1-6 ani, radeam cu gura pana la urechi si eram inconjurata de jucarii. N-am avut jucarii nici foarte multe dar nici n-as putea spune ca mama nu isi dadea silinta sa imi cumpere o papusa sau un maimutoi, chiar daca ea era si mama si tata si banii sigur nu ii ajungeau. Imi cumpara ce isi permitea si rar ceea ce vroiam eu. Cand i-am cerut muzicuta mi-a luat trompeta si i-a parut rau…Am vrut papusa cu parul scurt si negru, si am primit una cu parul lung si blond. Nimic nu iesea ca mine. Poate si de asta am ajuns acum o casnica ratata(in viziunea ei).

Asta nu e o poveste dramatica a neimplinirii mele, caci eu ma simt bine cu mine. E o poveste despre mama si despre jucarii. Despre ce jucarii mi-a dat si ce copil i-a iesit. Eu n-am fost niciodata multumita de jucariile de la ea, ea nu a fost niciodata multumita de mine. Cred ca suntem chit. Sa incepem cu inceputul. Eu am facut tot posibilul sa ies un om ambitios si cu talente artistice. Ca drept dovada ca nici in ruptul capului nu am vrut sa ies inainte de ora 12 noaptea ca m-as fi nascut in zodia taur si nu imi convenea. Am zis gemeni si gemeni am iesit…prin cezariana. Eu venisem cu planuri mari. Pe la trei ani deja se trezisera in mine instinctele materne. Toate fetele din fata blocului aveau papusi-copii si le hraneau cu frunze. Am cerut si eu o papusa-bebe ca sa am grija de ea, sa o legan, sa o culc si sa ii dau si eu frunze sa pape. Si nu mi-a luat. M-am trezit cu o papusa aproape cat mine de inalta, blonda si cu pantofi de plastic. Nu plangea, nu cerea de mancare si nici nu era la fel de dragalasa ca papusile-bebe pe care le imprumutam cate zece minute de la fetitele din bloc. Acum se plange ca ar vrea si ea nepoti. N-avem. Pai daca in loc sa imi ia ce i-am cerut si sa ma ajute sa imi cultiv inclinatiile materne, mi-a taiat bucuria din fasa? Mi-as fi forit o papusa Nenuco Bebe cu sunet, moale si pufoasa exact ca un bebe real. Nu o papusa din plastic tare si rece, care, pe deasupra, nu scoatea nici un sunet de bebelus. Nu mi-am testat cand trebuia calitatile in domeniul „ingrijire bebelusi’ si acum nu stiu daca as fi o mama buna. Oare o fi tarziu sa imi iau acum o papusa-bebe plangacioasa?

Dupa ce m-a dat la gradinita, incepuse sa imi placa pianul. Mai vazusem si la TV ceva cu Stan si Bran cu un pian pe care il tranteau pe scari si i-am jelit toata duminica, in loc sa o las la televizor, ca eu vrea pian. Si mi-a venit a doua zi cu un pian albsatru, cu trei picioare, care nu vroia nicicum sa stea in pat cum il puneam. Dar credeti  ca m-a lasat sa cant? Maxim doua ore. L-a luat si l-a pus in cutie in vitrina si nu aveam voie la el. Pai cum sa exersez in conditiile astea? Mai bine nu mi-l mai lua. M-am cocotat dupa el, ridicata pe varfuri si abia atingand cutia cu varfurile degetelor…l-am daramat. Cand a venit mama in camera, a gasit o cutie pe care era desenat un pian albastru dar in cutie nu mai era pianul, doar bucati de plastic albastru. Mi-ar fi trebuit un Pian Grand Piano, ce daca era pian de jucarie? In joaca incepe totul. Un pian de jucarie poate ar fi dus la unul mare si real si azi as fi fost o mare pianista. Si ce rau putea sa ii faca un pian? Nu atatea cate ii facuse trompeta. Si iar nu m-a ajutat sa imi cultiv talentele…

Mi-a trecut de pian. Coborasem iar la fetite in fata blocului. Uitasera de papusile bebe si acum toata masuta de piatra era plina de vesela de jucarie. Stateam acolo si ne prefaceam ca dam papusilor ceai si prajituri din niste cescute mici de plastic roz. Va puteti da seama si singuri ca vroia si Cristinuta sa aibe un set d-asta cu de toate pentru servit masa, cu cutitase de plastic de jucarie, cu care sa toc marunt frunze din gradina blocului si sa fac ciorba. Sa nu va inchipuiti ca de data asta am avut mai mult noroc. Acum vreo 4 ani se plangea ca eu la 25 de ani nu stiu sa gatesc. Pai normal ca daca eu cand am vrut nu mi-a oferit conditii sa experimentez in bucataria din fata blocului, dupa asta mi s-au taiat elanul si inclinatiile spre bucatareala. Ia sa imi fi luat si mie un suport de vase cu accesorii de jucarie, sa vezi ce buna gospodina eram azi. As fi invatat sa fac ciorba cu frunze in oala cu capac si tocanita cu nisip in craticioara si as fi stiut sa spal vase conform cu normele in vigoare ca se pare ca nici pe alea nu stiu sa le spal ca imi zici mereu ca vasele mele nu sunt clatite bine, pentru ca nu tin apa sa curga 5 minute pentru a clati o cana.

Bag de seama ca nimic nu a iesit cum ar fi vrut mama. Oare sa fiu eu de vina? Sau ea nu mi-a luat jucariile potrivite care sa ma transforme intr-o buna gospodina, o mama dedicata si o pianista de exceptie? Mai in gluma mai in serios, eu cred ca jucariile ne pot ajuta sa dam startul formarii noastre. In curand voi fi mama si eu, sper. Voi acorda atentie deosebita jucariilor pe care le voi cumpara pentru ca la varsta asta, jucariile sunt la fel de importante ca hrana si alimentatia, ele ajutand la formarea multor deprinderi si a comportamentului. Daca tu esti mamica deja, de Mos Niculae, nu uita sa ii iei copilului tau jucaria pe care si-o doreste. Am si un pont pentru tine: Pregateste-te pentru ofertele de Black Friday de la Bestkids! Pe 29 Noiembrie vei avea parte de surprize placute din partea magazinului tau preferat de jucarii si accesorii pentru copii!