Si descantece si farmece…toate numai pentru dragoste

Mi-e rusine sa recunosc dar intr-o vreme eram fan Oana Zavoranu. Eram si eu mica, nu e cazul sa dati cu pietre. Tot in perioada aceea, in care ii eram fan, m-a gasit si indragosteala. Era toamna ca eu sunt pe invers(hai nu va ganditi la prostii, pe invers in sensul ca majoritatea se indragostesc primavara iar pe mine ma paleste dragostea toamna).

 L-am cunoscut pe net si ne-am tastat ceva vreme, apoi am trecut la varianta love on the telephone, phone, phone. Era pe vremea cand puricele se potcovea cu 99 de potcoave de otel si nu aveam nici web nici functie de apel video. Ii dadusem o poza care imi convenise mie mai mult. Una in care aratam mai slaba cu vreo 10 kg. Si dupa ce mai aveam putin si ne casatoaream la telefon, pentru ca ne indragostisem de felul de a fi al celuilalt, ii vine si lui ideea ca ar fi cazul sa ne intalnim. Ne alegem loc de intalnire gara(el vedea din Dambovita si cred ca vroia sa fie mai aproape de tren ca sa ii fie usor sa fuga). Ne-am intalnit intr-o sambata de februarie, zapada, frumos, ger…dar eu aveam calduri. Emotii cat cuprindea. N-o sa va povestesc prima intalnire ca asta ne apartine dar ce pot sa va spun ca nici macar nu m-a sarutat. Mai rar atata dezamagire. Am vorbit despre multe si nu ne-am privit mai deloc. Cand ne-am luat la revedere, m-a pupat pe obraz si ma gandeam ca acolo se termina totul, asta e, nu i-am placut. Abia cand eu am urcat in troleu si el in tren, a sosit un mesaj de genul „te plac mult dar sunt timid”.

Pai, daca asa sta treaba, trebuie sa lucram la timiditate, zic. Mie nu imi place sa cuceresc. Imi place sa starnesc, sa il fac pe el sa isi doreasca sa ma cucereasca. Si tocmai eu sa nimeresc un timid?! La telefon nu dadea impresia ca nu ii plac jocurile de seductie. Parea ca are super-puteri. Ma gandeam ca le are dar trebuie sa il fac sa le arate. Ramasese sa ne intalnim pe 14 februarie iar. Aveam trei zile la dispozitie.

Aici intervine legatura cu Oana Zavoranu. Mamaie ma considera deja fata batrana la 21 de ani. Incercase chiar sa imi sugereze niste „tipi” de la tara de la ea. M-am sfatuit cu ea, cum sa fac sa il atrag pe „amorezul” meu intr-un joc al seductiei din care sa nu poata iesi. Si, cum la tara, pe primul loc e intodeauna, traditia, obiceiul si mitul, si-a adus aminte de o vecina ghicitoare sau nu stiu cum sa ii zic. Coana Turcoaia ii zicea. Nu avea nici coroana de aur, nici palat, nici glob de cristal, nici nu mi-a cerut mii de euro ca doamnele vrajitoare pe la care a trecut „idola” mea de atunci, Oana. Nici nu credeam in puterile ei dar era o carte pe care merita sa o joc. A zis cineva carte? Mi-a dat si in carti. Mi-a iesit ca ma iubeste dar ca mai are pe una in cap la care se gandeste si nu vrea sa o lase(am aflat ulterior ca asta era de fapt maica-sa pe care nu vroia sa o lase singura).De aici, deja incepuse sa ma puna pe jar doamna asta cu cartile ei. Stiam ca trebuie sa fac ceva si sa atac eu. Nu pot sa ma las in grija lui daca el se mai gandeste la alta. Mamaie are dreptate. O sa mor fata batrana. Pana aici a fost cu ideile mele ca trebuie sa fiu cucerita. O sa cuceresc eu. I-am zis doamnei vrajitoare, sa se urce pe matura, sa mestece doua zile in oala fermecata, sa faca ce o sti numai sa il faca sa ma iubeasca cum il iubesc eu.

I-a dat mamaie un sac de porumb, zau. Sa faca un descantec sa il dezlege de aia pe care o avea in cap ca sa il faca vulnerabil la super-puterile mele de seducatoare. Mai sa nu imi vina sa cred ca in timp ce ea descanta de zor, el imi dadeam mesaj sa imi spuna ca abia asteapta sa ne vedem. Vai mama, treaba asta chiar functioneaza. De ce nu oi fi apelat eu mai devreme la descantece si farmece ca sa nu mai invat atata patru ani de facultate? M-a intrebat daca vreau sa ii faca si o vraja de dragoste. Parca m-ar fi tentat dar am zis ca nu ca merg prea departe. Nu fusesem de acord cu asta niciodata. Poate ma si temeam sa nu greseasca incantatia sa mi-l transforme in broscoi. N-ar fi fost problema daca as fi fost sigura ca eu sunt printesa, dar daca avea alta printesa?

Venise ziua sa ne intalnim. Nu fusesem niciodata genul care sa se aranjeze prea mult dar atunci mi-am sters machiajul de vreo trei ori si pana la urma m-am ales doar cu fond de ten, mascara si gloss. Simteam ca nici prea multa culoare nu face bine procesului de seductie. Sigur ca m-am imbracat in negru ca se stie ca negrul slabeste(de atunci am purtat multa vreme negru dar nu am remarcat vreo schimbare pe cantar). Mi-am prins parul de trei ori, am smuls cel putin 50 de fire in incercarea de a face ceva care sa il dea pe spate, de a-i arata ca eu sunt femeia cu super puteri pe care o astepta. Am renuntat si la tocuri; ma gandeam sa nu fie din cei care cred in mitul ca femeia trebuie sa fie mai scunda decat el. Eram gata sa plec cand verisoara-mea imi da o palma la figurat:

– Asa ai de gand sa  pleci?

Imi inghetasera vorbele in gat. In fractiune de secunda mi-a trecut prin cap tot ce era mai rau: aveam pantalonii rupti, imi iesise un cos in frunte?

– Na de aici, da-te si tu cu parfum ca vad ca ai uitat.

Mi-a intins o sitculuta cu parfum. Nici nu m-am uitat la ea macar. Am dat doua-trei pufuri doar ca sa scap de gura ei.

Am plecat. Ma gandeam la verisoara-mea asta. Avea 32 de ani. Se maritase la 29. Toti din familie ziceau ca e prea baietoasa ca sa o ia cineva. Si uite ca s-a maritat. Tocmai atunci primesc un mesaj pe telefon: „expeditor Mary(verisoara): asta e parfumul cu care l-am cucerit pe Mihai”. Toate ca toate, dar Mihai asta era aratos si destept foc. Deci parfumul asta e secretul? Cu asta l-a dat pe spate?

Deja eram mai increzatoare. Ne-am intalnit tot intr-un parc pentru ca ne placea sa ne plimbam la aer amandurora. A primit un trandafir rosu si am mai primti ceva. Un sarut. Primul nostru sarut. Nu mi-a zis nimic arunci de parfum.Avem 8 ani de cand suntem impreuna. Cele 50 de fire de par pe care le-am smuls atunci ca sa ma aranjez pentru el, le-a platit deja cu mai mult de atatea fire albite din cauza mea, zice el. Mereu ne aducem aminte de cum am traversat la intalnirea noastra de pe 14 februarie sa luam o cafea calda si s-a impiedicat de bordura de mi-a varsat jumatate din ea, iar verisoara-mea se amuza spunandu-mi ca tot din cauza parfumului care ii face pe barbati sa ne cada la picioare. Rade si sotul meu si ii spune ca asta inseamna ca nu si-a facut efectul pe deplin ca el nu a cazut doar s-a impiedicat. Dar recunoaste ca i-a placut mult parfumul Super Playboy. El nu se pricepe la parfumuri, in sensul ca recunoaste doar mirosul de ceapa calita si stie sa faca diferenta intre spirt si aftershave. Dar parfumul asta il recunoaste. De fiecare data cand ma dau cu el, imi zice ca asta e parfumul cu care l-am corupt. Coana Turcoaia mai traieste si azi; da in carti pe un pachet de cafea. Mereu cand ne vede la brat, in vizita la bunica, ne priveste cu atata mandrie de parca ar fi gata sa strige in gura mare ca ea ne-a adus impreuna.

E drept ca am ajuns sa cred in vraji, in puterea de a vraji, in puterea de seductie a parfumului Super Playboy care prin  notele subtile de mandarin, imbinate cu accente de frezie si pasarea paradisului, da femeii super-puteri, o face sa se simta sigura pe ea, gata sa atace varful care pana atunci nu se lasase cucerit. Stiu ce spun. Ca sa parafrazez si un banc, parfumul Super Playboy nu miroase a computer dar ii atrage atentia sotului meu, chiar si de la jocul lui favorit. Asta da vraja…tine de opt ani.

Articol scris pentru SuperBlog 2013.