Ieri, eram in drum spre Bucuresti, pe la Tartasesti in Dambovita. Cine trece prin zona, stie ca acolo, de o parte si de alta a drumului, oamenii isi vand legumele la porti. Tocmai ne plecase si noua pofta in niste legume si l-am pus pe sotul meu sa coboare sa cumpere rosii, vinete si ardei.
N-am mai coborat si eu ca eram cu catelul dupa mine si era tare agitat. Afara semi-intuneric, sotul meu grabit si nepriceput in ale cumparatului, nici nu mai conteaza contextul, important e ca am luat cele mai proaste legume din viata noastra. Doar rosiile au fost bune. In rest, vinetele erau sigur culese de o saptamana, vestejite si zbarcite si ardeiul gras la fel de stafidit, multi dintre ei stricati definitiv. Ii zisesem sa ia si el doua kilograme de ardei dar nea’ vanzatoru’ si-a facut bine treaba si l-a convins in loc sa cumpere la kilogram, sa ia un sacut din ala mic de vreo 5 kilograme, ca ii face el reducere. Si uite asa, cu toate reducerea lu’ peste, in loc sa facem economie am iesit mai mult in paguba. Si pe toate legumele astea am dat vreo 40 de lei. Aveam asa pofta de un ardei copt si acum mi-a trecut. Trebuie sa il spal si sa ma pun sa il toc pentru gatit la iarna, sa il pun in congelator. Doar asa pot face ceva cu el ca sa nu zic ca am pierdut definitiv banii.
Ce concluzie sa trageti de aici? Sa nu faceti niciodata ca noi, sa luati legume la plasa ca va luati plasa! Sau, macar nu va grabiti si intoarceti plasa aia pe toate partile. Ca daca domnul Daniel s-ar fi uitat macar putin, ar fi vazut si el ca ala nu e ardeiul la care ne gandeam noi.
