Fac ce fac si ma apuca nervii iar. Asa sunt eu mai nervoasa. Ma uit la televizor si vad ca toti se duc in concedii, toata ziua mare si munte si soselele sunt pline. La ce se mai vaita romanii ca nu au bani? Stiti ca exista oameni care nu au vazut marea decat o data si muntele niciodata? De unde sa iti permiti din 1000 de lei salariul sotului sa platesti si facturi sa dai si la doctor si pe medicamente(evident, nu de placere) si sa mai ai si bani de vacanta. I-auzi ce problema majora au unii. Mai ca le plang de mila. Depresie post-vacanta. Cica atunci cand se intorc la munca se simt deprimati oamenii. Pai ce nu as da eu sa vad macar o data cum e o depresie post-vacanta. Oare cum le-ar fi daca in doua saptamani de concediu ar munci cat munceste sotul meu la tara ca sa faca ce nu pot face tot restul anului bunicii mei, ambii cu certificat de handicap.
Cred ca ar apela la sinucidere direct. Adevarul asta e ca eu care nu am vazut marea de cand aveam 15 ani, nu am alta treaba decat sa ii plang pe cei care se intorc din Grecia la munca. Daca depresia post-vacanta li se pare greu de dus, ii invit sa nu se mai duca in vacanta deloc ca sa evite astfel de probleme. Sa vada macar un an cum sta treaba cu depresia non-vacanta, nu post-vacanta. Am impresia ca unii se plicitisesc de atata bine!
