O mai stiti pe Iuliana, colega mea dupa care plangeam ca se muta? Am vorbit cu ea acum cinci minute. Avea putin timp liber si vroia sa imi spuna ca mai amana putin mutarea pentru ca au intervenit discutii daca e mai bine sa se mute in chirie sau sa isi cumpere apartamentul lor. M-am bucurat ca mai castig niste timp dar imi pare rau pentru ea ca o vad ingrijorata nestiind ce decizie sa ia. Intre timp, viitorul ei sot mai studiase niste apartamente de inchiriat in aviatorilor, o zona foarte frumoasa si cu multe facilitati. I le prezentase si ei ii placeau toate, nu asta era problema, ba chiar aparuse ceva la un super pret. Dar, ea visase de cand era mica sa aiba casa ei personala sa o decoreze si sa o faca dupa sufletul ei, sa fie caminul ei perfect, asa cum il visase. Acum, isi dadea seama ca, a se muta cu chirie, inseamna sa renunte iar, pentru o buna perioada de timp, la visul ei de a avea o casa precum cele pe care le desena cand era micuta.
Ar fi putut face asta si intr-o casa straina, nu zice ca nu. Dar, mai devreme sau mai tarziu, va fi nevoita sa plece si i-ar veni greu pentru ca a investit in ea munca, bani si pasiune. Gandul asta a facut-o sa caute mai degraba apartamente de vanzare in herastrau, chiar daca stie ca nu e deloc ieftin. Are ceva bani pusi de o parte, ai ei sigur o vor ajuta si e dispusa sa faca un credit pentru asta. Orice, pentru visul ei. Se teme sa ii spuna iubitului asta dar cred ca trebuie sa o faca. El trebuie sa stie ce simte si ce asteptari are ea. La cum il stiu, ar face orice sa o stie fericita asa ca, in mod sigur, o va intelege si ii va fi alaturi in demersul ei de a achizitiona o locuinta care sa devina cuibusorul lor de nebunii si, mai tarziu, camin pentru copiii pe care si-i doresc amandoi.
