Fara dubii, cartea se adreseaza in principal profesionistilor si amatorilor aspiranti spre profesionism in domeniul muzical. Exista pasaje din carte dedicate exclusiv lor, pentru ca e vorba de programe de compus, programe de mixat ai alte lucruri care mie nu imi spun nimic. Dar, cartea merita sa fie citita de oricine, in primul rand pentru povestile de succes dezvaluite in paginile sale, apoi pentru amintirile pe care le starneste dar si pentru unele sfaturi care nu sunt aplicabile doar in industria muzicala ci si in viata de zi cu zi. Pentru mine, lectura a fost prilej de remember al emisiunilor estivale realizate de nebunii de le Hi-Q, pe Antena 1, pe care abia le asteptam si din care nu ratam nici un moment, al primei piese a Innei (pentru ca de atunci a trecut ceva vreme si uitasem de unde a pornit). Lucrarea este structurata pe capitole care urmeaza firul logic al facerii si distributiei unui hit, a unei opere muzicale, pornind de la sfaturi de chemare a muzei pana la idei de promovare la care nu te-ai fi gandit. Ce-mi place mie cel mai mult? Ca se recunoaste puterea online-ului, ca se vorbeste despre piese care au costat 400 de dolari si au ajuns sa aibe milioane de vizualizari. Cine nu exista online, in zilele noastre, nu prea exista deloc.
Din carte, ca neinitiat in secretele muzicii, afli lucruri noi, la care nici nu te-ai fi gandit. Asa am aflat ca introducerea numelor unor vedete in titlul unor piese de genul ” Barbra Streisand” sau „Dirty Diana” nu a fost deloc intamplatoare ci a fost o strategie de marketing. Iti dai seama, ca „Marabou” foloseste o limba straina prea putin cunoscuta, in acelasi scop, ca daca Youtube te iubeste si retelele de socializare devin parte din familia ta, esti cu inca un pas mai aproape de succes. Iti recomand sa o citesti. Vei afla povestea facerii unor hit-uri sau videoclipuri care ti-au placut si s-au lasat fredonata de o lume intreaga. Printre vedetele care se destainuie, amintim de Inna, Smiley, Morandi, Eduard Maya si Akcent.
Lectura placuta!
