Sunt putin trista. Prietena mea din copilarie si colega se scoala, se muta. De cand ne stim am stat amandoua in acelasi cartier si ne era usor sa ne vedem sa stam de vorba. O cheama Iuliana si a terminat ASE-ul in acealasi an in care am terminat si eu facultatea. O vreme a lucrat in Unirii si nu era greu de ajuns acolo dar acum a fost promovata si birourile s-au mutat in zona Herastrau.
Cam toate firmele trag cu cladirile de birouri catre zona de nord. Acum si salariul este mai mare si daca ar traversa Bucurestiul, in drum catre job, nu i-ar mai ramane timp pentru viata personala. A gasit rapid apartamente de inchiriat in herastrau si a decis ca e mai bine sa se mute cu viitorul sot acolo. Amandoi vor fi aproape de job, lucrand la aceeasi firma si….vor locui intr-o zona mai civilizata, mai curata, cu parcul ala mare aproape, intr-un apartament baban. Ei zic ca pretul e decent; eu in situatia de fata nu imi permit dar daca mi-ar da mana cred ca mi-ar placea sa locuiesc in zona respectiva. Ei oricum stateau cu chirie si aici si plateau destul de mult pentru niste conditii nu foarte bune. Din punctul asta de vedere, ma bucur ca au gasit rapid apartament de inchiriat in Herastrau ca e greu de gasit, fiind o zona foarte cautata. Mai stiu pe cineva care cauta apartamente de inchiriat in pipera si nu gasise nimic de luni bune. Poate erau si pretentiosi, poate nu au avut nici noroc sau nu au stiut unde sa caute.
Dar, cand iti cauti apartament cu chirie, trebuie sa fie intr-un anume fel, sa aiba acel ceva care sa te faca din prima zi sa simti nevoia sa ii spui acelui loc „acasa”. Sunt tineri si ma bucur ca si-au gasit acest apartament de inchiriat sa il transforme in cuibusorul lor de nebunii dar egoismul nu ma lasa sa nu ma gandesc ia la mine.Ce o sa fac eu cu Iuliana atat de departe?
