Zana aduce pantofi de bal

Era seara balului si Cenusareasa era mai trista ca niciodata. In zadar ii promisese mama virtrega ca ii permite sa mearga la bal. Facuse in asa fel incat sa nu isi termine treaba in timp util ca sa mai aiba timp sa modifice o rochie veche. Era imposibil sa mearga la asemenea petrecere in hainele ei ponosite, in care smotruia zilnic prin casa. Cu ochii in lacrimi si gandul la cum ar fi putut sa fie, dar si cu speranta ca la balul de anul viitor poate va merge si ea, Cenusareasa paseste in varful picioarelor pe scara ce duce catre cameruta ei. Tot cu gandul la ale ei, deschise usa.

In fata i se asternu atata lumina ca aproape orbi. O singura data in viata mai vazuse lumina asta. Cu ochii pe jumatate inchisi, isi zise ca e imposibil ca zana Incaltarica sa fie aici. Nu o mai vazuse de ani buni. Din anul in care murise tatal sau. Lumina se imprastie in camera si dadu cu ochii chiar de ea, de zana Incaltarica. Si-o aducea aminte perfect, cu chipul ei putin grasut, o zana de varsta medie cu obrajii pufosi si ochii verzi ca smaraldul.
– Sarumana, nasa zana! Ce bine imi pare ca te vad. Nu te-am mai vazut de…
– De la inmormantarea tatalui tau, micuto. Te vazusem acolo langa gard in curte cu pantofiorii tai decupati. Zapada trecea de nivelul lor si piciorusele se invinetisera de frig. Era nevoie neaparat de o pereche de botine bune si nu m-a lasat inima sa nu indeplinesc o dorinta ce nu fusese rostita. Atunci, in gandul tau, plangeai dupa pierderea tatalui tau si iti aminteai ca el era mereu cel care iti cumpara cizmulite noi. Stiai ca de atunci nimeni nu va mai avea grija de tine.
– Da, am si acum acele botine. Nu s-au demodat deloc si imi vin perfect. Iti multumesc dar…nu inteleg. Atata timp ai disparut. Nici un semn. Si acum apari brusc.
– Draga mea, eu vin numai cand e nevoie de mine. In tot timpul asta te-am supravegheat si as fi stiut daca aveai nevoie de pantofi noi. Nu ai avut. Dar azi, mai mult ca niciodata, ai nevoie de o pereche de pantofi speciali. Zana rochitelor n-a avut timp sa vina dar ti-a luat masurile si a trimis ce-a crezut de cuviinta. Nimic exagerat, cum ii place ei sa spun! Acum ne mai ramane doar sa gasim pantofii potriviti si vei fi gata pentru bal. Ti-am pregatit trei perechi de pantofi din care sa iti alegi.

Invarti de trei ori din bagheta magica spunand formula „hocus pocus pantofus apareus” si Cenusaresei i se asternu in fata ochilor rochia aleasa cu trei perechi de pantofi care de care mai frumosi. Toti pantofi cu toc inalt, asa cum se visa intodeauna ca va aparea la un bal. Un pantof cu toc inalt si rochia potrivita si nu va mai ramane nici urma din fata imbracata saracacios. Ba da, doar gingasia si frumusetea ochilor ei vor aminti de ea. I-ar fi placut toti dar dupa un schimb de sfaturi cu Zana Incaltarica, bine pusa in tema cu tendintele sezonului, se oprira la pantoful rosu, decupat in fata.

Cei mai frumosi pantofi de bal/ocazie, sunt la un click distanta! Click sa-i vezi!

In cateva minute, Cenusareasa fu gata de bal. Inainte de plecare, zana ii spuse ca dupa bal rochia trebuia inapoiata dar pantofii aveau sa ii ramana. Erau un cadou, ii comandase special pe numele ei. Isi luara ramas bun si Cenusareasa avu o seara de vis. A cunoscut in tanar dragut, un adevarat gentleman, nu un crai de Dorobanti. Au dansat intreaga noapte unul in bratele celuilalt. Pantofii erau atat de comozi ca n-a simtit o clipa nevoia sa ia o pauza. Catre dimineata, sub razele lunii care faceau din Cenusareasa un fel de papusa de portelan, tanarul ii marturiseste ca el era nimeni altul decat printul. Speriata ca nu fac parte din aceeasi clasa sociala si ca indraznise atat de mult, fara sa stie cu cine, Cenusareasa decide sa fuga, convinsa ca balul a fost o greseala. Vroia doar sa plece, sa isi stearga urma ca si cum nu ar fi fost niciodata acolo. Dar soarta face mereu cum stie ea mai bine. Coborand in graba treptele palatului, isi prinde un toc in covor si pantoful drept ramane agatat acolo. Sa se intoarca, ar fi insemnat sa se lase prinsa.

Pantoful a ramas pe scari. Printul l-a recuperat si in incercarea de a o gasi pe fata care il pierduse, ii veni o idee. Facu o poza pantofului si o incarca pe google cautare imagini. A gasit rapid modelul pe site-ul de unde ii luase zana si a sunat la telefonul de contact de pe site. A reusit sa faca rost doar de numele fetei: Cenusareasa. Era suficient. In doua zile, un detectiv particular gasi si adresa posesoarei. Printul de infinta la usa si cine putea deschide usa daca nu Cenusareasa. In ochii vedea aceeasi lumina pe care o vazuse in noaptea balului. Pentru el nu mai era nevoie de alta confimare ca sa stie ca ea ii era aleasa. Dar daca cineva mai avea dubii, acestea se risipira cand in cameruta fetei, in dulapul gol, gasira o cutie, in care un singur pantof rosu decupat isi astepta perechea.

Si au facut o nunta ca in basme, la care Cenusareasa a purtat acelasi model de pantof dar pe culoarea argintie si au trait fericiti pana la adanci batraneti, si ei si pantofii!