Despre pasiune in ceea ce faci, au curs rauri de cerneala si acum a venit randul lui Florin Grozea. Cine nu stie cine e Florin, sa intrebe pe Google ca ii raspunde gratis. Facand parte din lumea muzicii romanesti, o lume in care exista si pitipoance care isi scot albume pe banii taticului sau ai unui amant de varsta a treaia, dar si artisti care au pornit de jos si au ajuns unde poate nu sperau, Florin a pus intr-o carte povestile de succes a cativa artisti romani. Cel mai probabil o culegere de povestiri din viata fiecaruia, obtinute din schimburile de replici de prin spatele cortinei, in pauza dintre doua concerte.
Cartea „Hit Yourself”, inca nu am citit-o dar se anunta o lectura placuta si un imbold pentru multi tineri care pot dar nu vor. Volumul este recomandat de o vedeta care se bucura de „trecere” in fata mai multor categorii de varste: Mihai Gainusa, carcotas desavarsit. Iata ce spune despre lucrare: “El însuși un artist de succes, autorul își deschide ghiozdanul cu idei și secrete ca amatorii să se servească direct de la sursă. Vei citi prima carte inspirațională bazată pe poveștile de succes ale noului val de muzică românească și vei descoperi lucruri care te vor incita, dar de asemenea îți vor da motive să fi mândru (poate pentru prima dată?) de artiștii noștri. O carte care este necesară oricărui tânăr care vrea să intre în muzică, dar și o lectură provocatoare pentru oricine vrea să afle secretele acestei industrii.”
Eu cred in pasiune. Cred ca pasiunea iti da forta sa muti muntii din loc, atunci cand altii aleg sa ii ocoleasca. Cred ca personaje precum Smiley au ajuns unde sunt facand totul cu o imensa pasiune dar nu totul li se datoreaza. Pasiunea nu e suficienta si nu va voi spune eu de ce. Va voi lasa sa trageti singuri concluzia. Am sa va spun o poveste. Nu e despre mine sau poate…cine stie…..
In 1984 se nastea o fetita sanatoasa si chitita de la bun inceput sa se faca auzita. Mai intai de vecini, atunci cand isi plangea o colica. Dar viata mai taie cate putin din elan, de cate ori are ocazia. La doi ani si jumatate si-a pierdut tatal. Copilaria a fost atat de fericita cat o poate face o mama singura. Dar n-a incetat sa spere. O mama buna trebuie rasplatita cu note bune si asta a si facut. A absolvit pe rand scoala generala si liceul cu medii nu mari ci foarte mari. Urmeaza admiterea la facultate: admisa cu nota mare din nou. Totul facut din pasiune si din convingerea ca intr-o zi va fi „cineva”. Dupa vreo trei ani de facultate, sanatatea a inceput sa dea semne ca nu mai vrea sa mearga mai departe. N-am sa scriu despre ce probleme este vorba. Nu asta e important. Licentiata in Relatii Internationale. Studii Europene la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, pe locuri de la buget, fara vreo restanta. Ferm convinsa ca viata ii va darui ceva minunat.
Mi-e greu sa vorbesc la persoana a treia. Sa dam cartile pe fata! Este vorba de mine. Am pus pasiune in totul si m-am incapatanat sa cred ca o cariera e singurul lucru care m-ar putea face fericita. Acum, dupa sapte ani de la examenul de licenta, imi privesc diploma, inchid dosarul si stiu ca nu imi trebuia ca sa fiu fericita. Problemele ma tin mai mult in casa, ies rar si atunci insotita. Notele nu imi folosesc la nimic si nici nu ma fac fericita. Asta nu inseamna ca nu cunosc fericirea. De ce se pune pret doar pe acele persoane care ajung undeva „tot mai sus”? Jos nu ne poate fi bine? Nu am scris articolul acesta nici pentru premiu, nici ca sa imi plang de mila pentru ca nu am de ce. Intr-o lume in care unii nu isi pot folosi picioarele deloc, in care altii isi privesc copii cum mor, eu sunt fericita de atat cat am. Si sufletul meu e plin de bucurie. Pentru ca iubesc si sunt iubita cum poate Inna, care arata atat de bine, nu va fi niciodata. Pasiunea trebuie sa existe dar sa fie pusa in slujba a ceea ce te face fericit si te face sa te simti liber. Faptul ca au atins succesul, cred ca i-a facut pe artistii din cartea lui Florin Grozea sa se simta impliniti la inceput. Dar un om care nu detine control asupra timpului sau(un impresar ii spune cand si unde trebuie sa fie), nu poate saruta pe cineva fara sa ca toata presa sa comenteze, nu are cum sa fie fericit si liber. Eu ma bucur ca m-am imbolnavit atunci. Altfel, as fi confundat pasiunea cu ambitia si acum poate eram o doamna bine imbracata, cu masina la scara, plimband un diplomat cat e ziua de lunga si petrecand serile singura si trista. Asa am ales eu sa imi inteleg viata.
Dar exista altii care au pus pasiune in ceea ce si-au dorit si o problema se sanatate s-a interpus intre ei si visul lor. Asta le-a produs si le produce suferinta pentru ca oricat de mare e pasiunea, dincolo de ea mai exista ceva. Puteti sa ma considerati cum vreti dar eu cred in Dumnezeu si cred ca fiecaruia ce ii e scris in frunte ii e pus. Nu-mi plac oamenii care se umfla in pene si sustin ca „eu am totul pentru ca am luptat si m-am chinuit”. Exista si forte dincolo de noi, forte care se pot alia cu lupta spre ceea ce credem noi ca e succes sau pot intoarce armele importiva ei.
Evolutia trebuie apreciata fie ca e sociala sau spirituala si din punctul asta de vedere, nimeni nu are dreptul sa ma desconsidere, privind de sus o casnica. Nici macar Inna. Si nici nu ii voi pupa vreodata picioarele pentru ca exista fete si mai frumoase si mai talentate ca ea, care nu au avut norocul sa bata la usa potrivita sau sa faca compromisurile cerute. Si slava domnului pasiune pun in ceea ce fac, maxim! Ma opresc aici. Doar va intreb: daca in calea carierei sale de succes ar fi aparut o boala, la ce ii folosea pasiunea?
Haideti sa citim cartea. Eu am vorbit acum strict despre ideea de baza si ce cred eu. Dar sunt curioasa sa citesc povestile si sa le discutam apoi impreuna pe pagina de facebook dedicata cartii „Hit Yourself”.
