Azi dimineata am fost in piata. O minune sa vezi atata verdeata pe toate tarabele. Verdeata proaspata, de toate natiile, nu vesteda ca la supermarket. De fiecare data cand merg in supermarket, salata e gata uscata, ceapa se vede ca e acolo de minim cinci zile, castravetii sunt mai zbarciti ca cea mai ridata baba, richile si-au pierdut culoarea si spanacul parca ar fi iarba pusa la uscat. Cat despre pret, 2,5 lei o salata ofilita, 0,7 lei o legatura de ceapa vai de mama ei, 0,8 lei o legatura de marar alcatuita din maxim trei fire din care unul e doar bat.
In piata se schimba treaba: toate verzi si frumoase de ti-e mila sa le atingi. Un leu si cincizeci de bani o salata babana, verde crud, vizibil culeasa in dimineata asta. Ceapa, trei legaturi la un leu. Ma scuzati, dar o doamna a strambat din nas cand a auzit pretul. Poate ca dorea vreo 4-5 legaturi la pretul asta. Mare noroc ca nu vand eu in piata. Eu nu negociez in piata. Poate ca unii imi veti spune ca sunt proasta. Dar eu stiu cum se munceste. Ca locul ala se ia la cazma prima data, apoi la sapa pentru maruntit bolovanii, apoi la grebla.
Abia apoi asezi razorul si trasezi randurile si infigi cu grija fiecare bucata de arpagic. Apoi ai grija de ea si o uzi mereu. Daca face buruieni, le jumulesti si iar iti intra pamant sub unghii. Cand vine vremea sa o duci la piata, o scoti din sol si trebuie si curatata de pamant ca altfel nu are aspect comercial. O faci legaturi si abia apoi te „relaxezi” vanzand-o la piata. Si cica e scumpa!? Pai eu daca as munci atata pentru ceapa asta, in nici un caz nu as da-o cu 3 legaturi sanatoase la 1 leu.
sursa foto – flickr
