Nu sunt eu marea credinciosa dar din cand in cand mai tin si eu post. Asa s-a intamplat zilelel trecute cand m-am trezit in plina de zi de post ca poftesc la niste clatite cu dulceata buna de visine facuta de mine. Am mai incercat si alta data si …rezultatul a fost dezastru. Si acum la fel. Am luat reteta de aici. Reteta de aluat de clatite de post pe care am urmat-o cu sfintenie. Mie nu imi ies si pace. Am mai pus faina si erau prea groase, am mai adaugat apa si erau prea moi si ramaneau necoapte. Zau ca nu inteleg de ce. Am incercat deja de trei ori. Am si tigaie speciala de clatite si o ung si cu ulei. Ori se lipesc, ori nu se coc. La clatitele din aluat cu ou sunt experta dar astea de post nu vor si gata. Daca stie cineva sa imi spuna unde gresesc, ii dau primele 20 de clatite cu draga inima. Vad fel de fel de retete: in unele se adauga apa peste faina, in altele faina peste apa, in unele se pune si putin ulei in altele nu. Dar mi-e si frica sa mai incerc. Mi-e ca iar se lasa cu vase murdare si pofte frante.
Mi-au iesit. Am facut dupa reteta de pe siteul „dulciuri…” si au iesit. Exact ce scrie acolo. Numai ca am triplat cantitatile. Am mai pus o lingura de faina, ca atata a mai ramas in punga si nu mai voiam sa mi tin punga doar pt.o lingura si nici sa arunc faina… Am pus apa minerala si apoi faina. Apoi am omogenizat cu blenderul. Prima clatita, la fel ca si la cele de dulce, iese ciudata, dar de la a doua merge, ca e incinsa bine tigaia. Nu am uns tigaia. Numai la prima clatita. Trebuie sa ai incredere ca ies, ca daca te apuci de facut clatite cu convingerea ca nu ies, atunci nu ies. Numai bine!