Flamanzila si Vreau Pizza Bucuresti

Vreau Pizza

Flamanzila e nemuritor. Il stia si bunica, il stiu si copiii tai. Asta nu se va schimba niciodata. Dar schimbarea intervine undeva. Flamanzila s-a mutat, obligat-fortat. De atatia ani, a mistuit in falci tot ce i-a iesit in cale, bun de mancare de prin imparatiile lui Rosu, Verde, Nergu si Portocaliu Imparat. Pentru ca supusii din imparatii riscau sa moara de foame, mai ales in contextul crizei actuale, Flamanzila a fost exilat. Unde credeti? In capitala noastra. I-au pus in desaga cativa biscuiti(cat sa nu moara de foame) si o tableta in al carei navigator i-au salvat la bookmark un link fermecat pe care i-au spus sa il acceseze cand va ajunge la destinatie si va simti ca burta nu il mai asculta. Vreau Pizza Bucuresti.

Zis si facut, Flamanzila se dete de trei ori peste cap si se trezi in trenul Suceava-Bucuresti. Rontai la repezeala 2-3 biscuiti si isi facu semnul crucii cu limba in gura, rugandu-se la toti sfintii mancaciosi sa ajunga mai repede la Bucuresti. In vagon cu el, un prichindel musca cu mare pofta dintr-o napolitana. Flamanzila isi controla pofta cu greu si inchise ochii. Reusi sa adoarma si avu un vis. Se facea ca in tara unde avea sa ajunga, va intra pe mainile unei zane bune, care ii va da de mancare cat pofteste, de cate ori vrea si mai mult de atat, va descoperi un fel nou de mancare, cum nu mai gustase papila lui gustativa pana acum. Taman cand se pregatea sa guste din felul asta nou de mancare, cineva il impunse zdravan. Era la capat de linie, musai sa se dea jos.

„Urata Gara asta de Nord”  isi zise in gand, scormonind in desaga dupa un biscuite care sa ii astampere foame. Nu mai ramasese nici faramitura. Se aseza pe o banca si isi scoate tableta pe care i-o daduse Verde Imparat, impreuna cu un teanc gros de hartii. Cica „euro”. Nu mai vazuse vreodata asa ceva. Ii baga la loc in desaga si se apuca sa isi taraie degetele, flamande si ele, pe ecranul tabletei, asa cum il invatase vrajitorul de la curtea regala.

Ii sare in ochi Oferte & promotii pizzerii Sector 1 Bucuresti.”Ce-o fi asta pizzerie?”. „Trebuie sa aibe legatura cu bucata aia frumoasa de pita cu carnati si salam de o visam mai devreme, de o botezase Zana Mancarica, pizza”. Prima care ii iese in cale pizza Sabatini; vede ca la o pizza ii dau o doza de Pepsi gratis. Nu stia ce e „pepsi” asta dar daca e gratis e bun. De parca lui ii ajungea o pizza. Continua cautarea. Parca ii zambeste oferta de la Jerrys Pizza sau Vecchia Napoli ca astia ii dau si desert.

Buna treaba cu ofertele astea; de ce mananci mai mult de aia iesi mai ieftin. Pana la urma tara asta nu e asa rea. Poate ca e tocmai ce ii trebuie lui.Acum, intrebarea e alta: cum gaseste el pizza cu somon? Ca el acasa manca somon in fiecare zi. Se gandi sa il intrebe pe vrajitorul regal si isi deschise messengerul. Ii dadu iute un buzz si ii ceru sa il ajute. Vrajitorul ii spuse ca e simplu: doar sa intre acolo sus unde scrie „pizza finder” si sa apese unde scrie somon si o sa ii apara in lista cum se pe unde se gaseste pizza asta. „Hai, mersi prietene! Te las ca ma grabesc sa fac comanda ca mi-s nemancat de… cand am mancat ultimul biscuit”.

Selecta repede din lista somonul lui iubit si gasi de unde sa o cumpere. Forma numarul pe telefonul pe care i-l daduse sfetnicul pe probleme de telecomunicatii si ceru 4 pizza cu livrare la Gara de Nord. Cat ai zice „somon” a si sosit comanda, iar acum, cu burta plina, Flamanzila e fericit. Diseara stie de unde sa ia de mancare. Acum sa vedem pe unde doarme. Vreo oferta de cazare? Are euro la el!

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares