Duminica de martie insorita. Pe strada Privighetorilor, la numarul 9, intr-o casuta micuta dar moderna, doamna Anica, tocmai s-a intors de la biserica. Merge la acolo in fiecare duminca de un an, de cand i-a murit sotul. O ajuta sa uite de singuratate. Iar la intoarcere, urca direct in mansarda, unde era atelierul sotului ei, aeriseste camera si ii aranjeaza lucrurile de parca l-ar astepta sa se intoarca de undeva. Tocmai netezea coltul cearsafului cufundata in ganduri sau poate amintiri, cand, fereastra mansardei umple camera cu zgomot de sticla sparta. Inima parca se opreste o secunda apoi bate mai tare. Se indreapta spre fereastra cautand cu privirea sa vada cine si ce a provocat gramada de cioburi ce i se asterne la picioare. La varful papucului de casa, se odihneste o piatra iar dincolo de strada, Ionut, baiatul familiei vecine, priveste ingrijorat spre mansarda. Din curtea familiei Ghica iese tatal lui Ionut, care, vazandu-i ingrijorarea si ochii atintiti pe fereastra de mansarda si prastia pe care incerca sa o doseasca, intelege situatia.
– Ionut, hai cu mine sa iti ceri scuze doamnei. Apoi eu voi rezolva aceasta problema. Te-am rugat sa nu te mai joci cu prastia.
Trecura cateva clipe bune de cand sunara la poarta, pana ce vecina Anica le deschis poarta. Nu mai era tanara si scarile nu ii erau usor de coborat.
– Buna ziua, am venit sa ne cerem scuze si sa va asigur ca voi rezolva cat mai curand problema. Ionut, te rog. cere-ti scuze!
– Sarumana, eu … va rog sa ma iertati. Nu am vrut. Am ochit si …am tras. Nu m-am uitat in ce directie. Sa nu fiti suparata pe mine!
Batrana zambi cald. Le spuse ca nu era suparata. Doar se speriase:
– Nimic nu e ireparabil din lucrurile materiale… si gandul i se duse departe. Vreti sa intrati, va rog?
– Daca se poate, as vrea sa va ajut sa curatati si sa vad despre ce este vorba ca sa repar daunele.
Ajunsera in mansarda. Toata lumina de pe strada lor parea ca se revarsa in cameruta aceea si mangaia fiecare obiect din camera.
– Era atelierul sotului meu si dormitor pentru el, uneori. II placea sa sculpteze. Imi place sa vin aici . Am senzatia ca il gasesc la masa de lucru ca sa il chem la masa. A construit casa asta acum 20 de ani si mansarda era locul lui preferat. Il gaseam aici la fereastra privind copiii cum se joaca sau numarand stropii de ploaie care se scurgeau pe geam.
Vorbea in vreme ce matura si farasul faceau un du-te vino, adunand cioburile. Domnul Ghica privea parca masurand din ochi fereastra. Se apropie de geam si observa ca garnitura era dusa de mult si apa patrundea prelingandu-se pe perete la ploaie.
– Am sa iau masuratorile exacte. In 2 zile veti avea o fereastra noua, daca imi permiteti. Sa o schimbam cu totul, nu doar geamul.
– Prea mare deranjul. Baiatul a spart doar geamul.
– Nu va faceti probleme, macar cu atat sa fim de folos dupa ce v-am stricat ziua. Cunosc o firma si stiu exact modelul care se va potrivi aici. Nici nu e din cele mai scumpe. Fereastra de mansarda Velux GZL, se va incadra perfect. E model cu articulare mediana, o sa va ajute sa puteti deschide larg geamul sa intre aer, patrand biroul acolo unde l-a lasat sotul dumneavoastra, sub fereastra. Tocul si cerveaua sunt din lemn de pin nordic stratificat si acoperit cu lac protector.
Doamna Anica incepuse sa planga.
– Am spus ceva gresit?
– Nu. Pinul nordic…fiul meu …e plecat. De 12 ani, casatorit intr-o tara nordica. In Norvegia. N-a venit de sase ani acasa si acum sase ani s-a certat rau cu sotul meu. Nici la inmormantare nu a venit. As vrea sa il sun dar ….ma tem.
– Imi pare rau sa aud asta. Poate ca si el si-ar dori sa va sune si nu indrazneste. Eu as incerca. Si eu am facut aceeasi greseala cu parintii mei si multa vreme nu am avut curaj sa recunosc greseala si sa ii caut. Poate si lui ii e dor sa vada atelierul tatalui sau.
– Si lui ii placea sa stea la fereastra asta. Isi urmarea tatal venind de la munca sa ii iasa inainte sa il intrebe ce i-a adus. Odata era sa cada pe geam.
– La fereastra pe care o vom pune, asa ceva nu s-ar putea intampla pentru ca ea poate si fixata in doua pozitii; de aerisire pentru protectia copiilor sau de curatare(adica se roteste la aproape 180 de grade si va permite sa spalati chiar si exteriorul geamului din interiorul camerei). Are si o fanta de ventilare in partea superioara cu filtru de ventilare ce nu perminte patrunderea insectelor. O sa ii adaugam si un geam de calitate superioara.
– Nu va faceti atatea probleme pentru geamul meu.
– Nu e problema. In doua zile vin oamenii si il monteaza. Transportul e o nimica toata ca sunt la trei statii de noi in incinta Electromagnetica. Produsele sunt originale si de buna calitate, va puteti uita ca si noi avem ferestre Velux. Garantia de zece ani m-a convins sa le iau. Atunci am aflat ca o fereastra Velux nu e acelasi lucru cu o fereastra tip Velux. De la tata. El m-a sunat cand eu nu aveam curaj. Aflase de la mama ca aveam de gand sa le iau din alta parte si nu l-a lasat inima sa permita sa fac o greseala. Asa am ajuns sa vorbim din nou. Ii datorez asta ferestrei de colo (arata spre mansarda casei sale). Gata am masurat stiu despre ce e vorba si o sa transmit comanda.
– Va multumesc mult. Pentru tot.
Marti dimineata, fereastra cea noua din mansarda fu montata. Cu rama de etansare, kit de izolare si tot ce trebuia. Dar pentru doamna Anica detaliile tehnice nu spuneau mare lucru. Conta doar fereastra de la atelier sa fie acolo. La plecare, echipa tinu sa ii mentioneze ca Velux are 65 de ani de experienta. 65 de ani avea si ea. De aici incolo te astepti oricand la orice. Asta gandea. Si simtea un gol imens in suflet. Urca in mansarda si se apropie de fereastra. Ii mangaie tocul si isi zise in gand „lemn de pin nordic”. Se aseza pe scaun si trase sertarul biroului. De pe o hartie ingalbenita isi forma un numar si apasa cu degetele tremurande apasa tasta verde. Suna de doua ori si apoi lacrimile ii umplura fata. In receptor, fiul ei George ii spune:
– Mama, iti multumesc ca m-ai sunat!
