Noua ne plac mult sarmalele in foi de vita si cum ele nu pot fi consumate proaspete decat 2-3 saptamani pe an, pentru ca mai apoi devin prea batrane, le conservam de cu vara. Mai exact le culegem atunci cand sunt inca bune de gatit si le spalam in cateva ape ca praf e destul peste tot. Apoi facem o saramura: la un litru de apa, doua linguri de sare, linguri de lemn, din acelea mari cum folosea mamaie.
Fierbem saramura si apoi oparim frunzele in ea. Le asezam frumos una pese alta cate 15-20 de frunze si facem rulou pe care il asezam in borcanul de 800 de grame care are azi are filet(tin minte ca bunica le lega cu ceolofan si sfoara si se chinuia cu un capsator sa prinda de borcan un capac deja uzat), turnam peste ele saramura si le sigilam.
Le pastram in loc racoros si intunecat, mai exact in beci, pana in ziua cand ne vine pofta de sarmalute in foi de vita. Atunci desfacem un borcan si spalam bine cu apa rece frunzele de vita. Le dam de o parte si pregatim compozitia. Punem carnea tocata intr-un castron incapator. Tocam 3 cepe mari, nu foarte marunt. O ceapa o punem asa cruda peste carne. Celelalte 2 cepe se trag la tigaie in 2 linguri de untura pana devine ceapa sticloasa. O adaugam si pe aceasta peste carne. Doua felii de paine se pun la inmuiat in apa apoi o stoarcem bine de apa si o adaugam in castron.
Punem 4 linguri de orez, pe care avem grija sa il spalam, sare, piper,marar si cimbru dupa gust, o lingura de sos de rosii si amestecam compozitia cu mana cateva minute pentru a se intrepatrunde aromele. Apoi luam cu lingura compozitie, asezam pe fiecare frunza in parte si rulam sarmalute sau sarmaloaie(cum le zicea mamaie).
Ungem fundul tuciului in care le fierbem cu 2 linguri de untura si asezam cateva frunze de vita. Asezam sarmalele pe straturi si ultimul strat in invelim in frunze de vita. Musai sa le fierbem in bors de casa(stiti voi din acela din tarate cu paine si iz de crenguta de visin si leustean proaspat, nu dintr-ala cu gust de sare de lamaie dizolvata). Intr-un litru de bors dizolvam 2 linguri de bulion si turnam in ceaun peste sarmale.
Dam la foc mai mare pana isi ia fiertul apoi micsoram flacara si le lasam sa isi faca de cap sub capac. Cand sunt fierte le servim musai in strachina, acompaniate de un lapte batut acru, exact ca acela care ii ramanea bunicii dupa ce batea putineiul de ii sarea untul.
