Draga Bing,
Iata-ma, in fata unei foi albe de hartie. Am atatea ganduri si fiecare alearga intr-o directie diferita. Mi-e greu sa le urmez pe toate si ma tem sa nu raman fara nici unul. Nu-s o fiinta perfecta Sunt un simplu OM. Locuiesc pe Pamant dar nu stiu de unde vin si incotro ma indrept. Mi s-a spus, de cand eram mica, ca m-a adus barza. De unde? Si barza cum a aparut?
Am atatea intrebari fara raspuns, eu insami si va trebui sa rapund si intrebarilor tale. Ce ma defineste pe mine ca om? Poate cele doua maini si doua picioare? Imposibil. Si tu arati cam la fel. Ba si maimuta seama cu mine. Daca ma gandesc bine are si degetul mare opozabil. As putea sa ma trag din ea. Dar eu nu cred teoria lui Darwin, despre care sunt sigura ca s-a auzit si pe planeta voastra. Ceva nu se leaga. Daca eu as fi evoluat din maimuta, atunci cum se face ca mai exista inca maimute pe Terra si nu au ajuns toate pe un scaun directorial, butonand un laptop? De asta parca mi-e mai usor sa cred ca intr-o zi o forta de dincolo de noi a zis sa fie Lumina si in alta zi a creat omul din nimic. Oricat de absurd, imi pare mai logic decat varianta darwinista. („Este o aberatie, caci nici organele, nici sangele primatelor nu sunt compatibile cu ale noastre.”).
Si iata-ma, in fata bibliotecii, incercand sa gasesc acel volum care te-ar putea face ca in cateva ore de lectura (sau poate minute , caci nu stiu care este sistemul tau de citit), sa prinzi esenta noastra ca civilizatie. Caut … caut…ezit ….am gasit!. „Viata pe pamant… incotro? Viitorul omenirii si Pamantului 2009-2021” de Aryana Havah.
Cartea incepe cu un citat „Timpurile se schimba iar noi ne schimbam impreuna cu ele”; concluzia e una simpla: daca schimbarile care intervin in timp cer ca noi sa ne schimbam, e musai sa o facem ca sa supravietuim. Nu te pot pune sa citesti toata Istoria Culturii si Civilizatiei a lui Ovidiu Drimba; poate nici nu mai conteaza de unde am pornit. Important e unde am ajuns si incotro ne indreptam.
Din primele pagini, cartea poate parea un fel de culegere de profetii moderne, dar dincolo de toate previziunile pentru viitor pe care pacienta le impartaseste psihologului, strabat caracteristicile umanitatii. Se incepe cu povestea unui tata comunist, care nu doreste decat sa ajunga cat mai sus pe scara politica si totul in viata este ales in asa fel incat sa serveasca acestui unic scop. Continua cu o casnicie a pacientei cu un barbat caruia nu ii poate reprosa nimic, datorita caruia are de toate, calatoreste in lume dar nu il iubeste. In asta ne-am transformat noi. Am lasat deoparte sentimente pentru bunastarea materiala si ne calcam in picioare sufletul, ne negam originile pentru a ajunge mai sus. Totul din vina tehnologiei, a civilizatiei care ne face necivilizati cu noi insine. Am ajuns sa traim vremuri de criza economica si criza de identitate pentru ca dorinta de mai mult ne-a dominat. E la fel ca drojdia, daca folositi si voi asa ceva. E buna la cozonac dar numai daca pastrezi proportii normale cu faina. Ai pus prea mult, explodeaza cozonacul. Si cand a explodat, nu mai exista cale de intoarcere. O iei de la capat cu o noua maia, un nou aluat si o alta serie de copt. Cam asta se considera ca a ajuns omenirea si asta simt si eu. Am mers prea departe cu lacomia si cu vointa de putere.
Se vorbeste clar in carte despre setea de inavutire a celor de sus, care cumpara o fabrica cu un scop, o declara falimentara, trimit angajatii acasa , ajung sa vanda inclusiv terenul pentru a maximiza profitul, iar la intrebarea „cum ramane cu oamenii?”, raspunsul vine sec „Da-i dracului de sarantoci! Cu cat mai putini cu atat mai bine… au vrut revolutie, democratie… asta le dam.”. Suntem ceea ce suntem ca rezultat al actiunilor noastre de sute de ani. Ni se spune ca am consumat resursele si ca ne paste foamete si sete mare.”Faptul ca Pamantul trece acum prin niste schimbări majore vine de la Dumnezeu. Faptul ca noi ne transformam, ca avem sansa sa fim in fata unui nou început, vine tot din Matricea Divina. Cei care ne conduc stiu aceste lucruri de mult timp. Ei s-au pregatit si asteapta. Vor să fructifice aceste aspecte in favoarea lor. De aceea vor specula totul la maxim. Vor lasa ca aceste lucruri sa se intample, va fi foamete, razboi si disperare si ei vor veni în chip de salvatori, cu o moneda unica virtuala, cu cip-uri implantate, cu un sistem universal de asigurari, cu rationalizări si cu speech-ul ca tot ceea ce s-a intâmplat este din vina oamenilor, a incălzirii globale, a exploatarii abuzive, etc. In acest mod, ei vor coordona resursele planetei, sistemul monetar, apa, aerul, viata, educatia, totul. Nu vezi ca este o aberatie? Ei, adica guvernele, sunt cele care au coordonat aceste lucruri ai pana acum; doar cateva familii au exploatat bogatiile subterane si cu toate acestea ni se spune ca noi suntem de vina.”. De fapt, aici e esenta cartii, viitorul civilizatiei umane va fi unul spiritual, moral sau nu va fi deloc.
Lucrurile evolueaza pana cand nu mai au in ce sa se transforme. Atunci civilizatia o ia de la capat. Si exista dovezi clare ca civilizatia noastra nu e prima si ca inaintea ei au existat si altele, care, la fel ca noi, au uitat de umanitatea existentei lor si nu au supravietuit. Se vorbeste despre faimoasele pietre de la Lussac expuse in Muzeul Omului din Paris, pietre care infatiseaza o civilizatie de acum 15000 de ani, constituita din oameni la fel ca noi, imbracati, incaltati si cu parul aranjat. Dar ceva s-a intamplat si au disparut, iar asta ne-a dat noua dreptul sa ne consideram evoluati si sa fim uriasii care se ridica pe umerii piticilor. Ne-am luat singuri acest drept si l-am luat gresit: „Daca acum ar fi un cataclism global, sa zicem un potop ca cel biblic, in care ar muri 90 la suta din omenire, animale, plante, in care s-ar distruge orasele si cuceririle tehnicii, iar singurii supravietuitori ar fi o mana de oameni, care s-ar adaposti in grote si munti, urmasii lor, peste 50000 ani, ar spune ca inaintasii lor au fost primitivi, ca aveau capacitate intelectuala redusa, ca umblau imbracati in haine si incaltaminte facută din piele de animale, etc.”.
Se spune ca civilizatiile au disparut pentru ca au uitat de Dumnezeu. Eu nu vorbesc de un Dumnezeu anume ci de partea spirituala a fiecaruia care poate fi Zalmoxis sau Buddha, la fel de bine. Omul dispare si inceteaza sa mai fie om, atunci cand nu mai e uman. Fara ceea ce porti in suflet, nu esti decat o masinarie care munceste, mananca si face rau la tot ce il inconjoara.”Gandeste-te ca pentru a ne crea confort si a ne simti importanti, am gaurit pamantul, l-am chinuit, l-am poluat, ne-am batut joc de semenii nostri, ne-am dezumanizat. Poate ca a venit randul sa platim pentru faptele noastre! Dupa ce vom infrunta aceste schimbări vom fi altfel, vom
fi Oameni.”
Semnele a ceea ce noi numim Apocalipsa sunt aproape. Sau poate nu exista Apocalipsa, dar vocea aceea launtrica, care stie ca trebuia sa schimbe ceva si nu a schimbat, ne indeamna ca credem ca ceva exterior ne va convinge sa fim altfel, sa fim asa cum trebuie sa fim. Sa nu mai pretuim lucrurile materiale mai mult decat e noi insine pentru ca ele acum sunt, acum dispar; dar eu, ca om, am puterea sa o iau de la inceput. Lucrurile depind de mine, nu eu de ele. Exact cum spunea un citat de mai sus, suntem ceea ce ne-am dorit, ne-am ingradit libertatile pentru a ne face parte dintr-o societate, caci omul s-a nascut cu marele pacat de a fi animal social. Numai ca, societatea, in loc sa ne fereasca de haos, parca ne vrea mai aproape de el. „…poporul trebuie tinut in priza, ocupat, spre a nu gandi. Trebuie sa i se dea de munca, din ce in ce mai mult, sa i se induca ideea ca a parveni pe scara sociala este posibil numai prin acumulare de bunuri, epatare, snobism, agresivitate, minciuna, etc.”. De aici si expresia „somnul ratiunii naste monstrii”. Insa, ratiunea refuza sa doarma si uneori ne tine si pe noi treji. Ceva din noi stie ca lucrurile nu merg in sens pozitiv, ca ceea ce ni se intampla e o atentionare si ca ceva trebuie sa se schimbe. De aici si insomniile, caci ratiunea inabusita de treburile cotidiene, isi face treaba in linistea noptii. Dar nu toti avem insomnii ….
Constiinta , bunatatea, altruismul – ele reprezinta esenta civilizatiei umane; nu portofelul plin cu bani si vilele cu turnulete. Daca si voi pe planeta voastra pretuiti asa ceva, nu avem motive sa va numim extraterestrii decat prin prisma faptului a veniti din afara spatiului terestru, si nu pentru ca ati fi diferiti de noi. Puteti fi la fel de umani sau inumani ca si noi. Vei fi uimit, Bing, sa vezi ca in carte se vorbeste chiar si despre felul cum percepem noi existenta voastra si cum gandim o eventuala invazie. „Noi suntem fiinte nobile, putem fi buni, altruisti, milosi. De ce sa fim rai, plini de ura, haini, lacomi? Cine ne-a facut sa fim asa? De ce uram animalele?Ce ne costa sa mangaiem un cal? Sa admiram o floare? Cat ne ia sa felicitam un coleg pentru reusita lui? Ma uit la aceste lucruri si imi dau seama ca suntem anormali. Ne-am indepartat de Dumnezeu in asemenea hal incat nimic nu ne mai bucură. Poate zambim cand ne schimbam masina sau cand ne mai cumparam o locuinta, insa am uitat cu desavarsire sa pretuim viata, sub toate formele ei.”. Ma incadrez perfect in descriere. Vorbesc despre oameni dar ma privesc in oglinda si parca nu sunt eu. Ma simt ca un extraterestru. Dar tu, ne-pamantene, daca esti capabil de toate sentimentele pe care eu nu le mai cunosc, esti om, un OM BUN.
Daca te-am convins sa citesti cartea, afla ca o poti comanda online pe Elefant.ro, cea mai mare librarie online din Romania. Daca ai deja cont, acum poti comanda cu un singur click, nemaifiind nevoie sa completezi adresa de livrare si preferintele de plata. In afara de cartea mea, alte 40000 de titluri iti stau la dispozitie, existand 5000 de volume pentru care ai posibilitatea de a lectura primele pagini online, pentru a-ti face o idee. Daca esti din Bucuresti, in maxim 3 ore te apuci de citit. Si daca in zona ta exista un magazin Kaufland, ai toate sansele sa gasesti cartile si acolo. Iti stau la dispozitie si recenziile realizate de nume cunoscute ale culturii româneşti, cum ar fi: criticii literari Costi Rogozanu şi Bogdan-Alexandru Stanescu, psihologii Aurora Liiceanu, Florin Tudose, Cristian Andrei, jurnalistele Cristina Bazavan şi Oana Dusmanescu, scriitorii Daniela Zeca-Buzura, Mircea Oprita, Liviu Radu, Danut Ungureanu sau Alexandra Rusu.
Lectura placuta si sa nu ne judeci aspru!
