Vorbeam acum cateva zile cu o prietena buna de-a mea si ii marturiseam ca atunci cand vine vorba sa intru in bucatarie ma cam ia cu ameteala. Si la intrebarea „cui i-e frica de bucatarie?” raspunsul este „mieeeee”. Nu mi-e frica de tigaie ca stiu ca se tine de coada. Nici de furculita ca nu m-a muscat niciodata. Mi-a fost chiar draga bucataria, pana acum un an. Imi faceam singura treaba, in liniste, doar eu cu gandurile mele si toate mergeau struna. Ciorbita nu iesea niciodata prea acra sau tocanita prea sarata. Prajiturile nu era niciodata uitate in cuptor si vasele nu se spargeau atat de des.
Ce a schimbat mersul lucrurilor? Pensionarea mamei mele. E oribil sa gatesti cand cineva iti sufla in ceafa in permanenta si iti critica fiecare miscare. Mancarea iese si ea stresata iar eu ies din bucatarie cu o caruta de nervi. Gatitul nu mai imi ofera placere si relaxare. A devenit motiv de stres. De unde acum un an manca doar gatit de mine si toate erau atat de bune, acum nimic nu mai fac bine daca nu fac cum spunea ea. Ciorba nu e niciodata perfecta pana nu mai pune ea o lingurita din Delikatul pe care eu nu il suport. Ce conteaza ca la sfarsit e prea sarata? Prajitura se arde pentru ca nu am mai bagat o a doua tava dedesubt. De parca nu gateam la acelasi aragaz si acum cateva luni, cand toate imi ieseau pe placul ei. N-am voie sa mai folosesc prosoapele de bucatarie pentru ca e pacat sa le murdaresc. E musai sa ma strerg pe prosoapele de hartie care mi se lipesc de degete. Nu am voie sa duc gunoiul lunea ca e rau de saracie. Nu e bine sa tin cutitul cu lama in sus…si asta nu stiu de ce. E total interzis sa setez hota la o treapta mai inalta ca o deranjeaza zgomotul. Oul nu se bate cu furculita pentru ca a observat ea ca daca nu spalam furculita imediat se usuca oul si e greu de spalat intre „cracii” furculitei. Cuptorul cu microunde mi l-a desfiintat si sta sus pe dulap acum pentru ca nu avea loc de el pe blatul din bucatarie.
Numai acum cand scriu si deja ma ia durerea de cap. Am ajuns sa evit bucataria mai ceva ca o camera de tortura. Acceptam sa mancam ce gateste ea dar sa nu dea Sfantul Dumnezeu sa ii reprosezi ceva ce nu i-a iesit bine. Ea stie tot. Tu nu stii nimic!
