Am sarit brusc din pat.Un urlet plin de durere si ura imi ridica tot sangele in cap:
– Ahh, data viitoare iti smulg inima!
Ma uit spre televizor; e oprit. La laptop nu licare nimic, semn ca si el se odihneste.Ma gandesc ca ori am visat eu ori erau pustii pe afara cu chef de joaca. Dau sa aprind lumina, cu gand sa imi administrez un pahar cu apa.Mana imi ingheata instantaneu pe intrerupator in momentul in care un nou racnet explodeaza:
_ M-ai omorat iar dar nu ma las pana nu ma razbun; nimeni nu se pune cu mine!
M-am lamurit. Din camera fratelui meu se aude.”Doamne, asta e nebun; 3 jumate si tipa in halul asta prin casa? Ma duc sa ii bag mintile in cap,numai sa iau o gura de apa.”Nici nu apuc bine sa deschid usa de la frigider.
– Vruuuuuuuum Vruuuuuum, curbaaaaaa; ah am scapat, te prind imediat pe scurtatura. Haiiiiii!Ah, tasta mamii ei. Las totul la pamant si dau iama in camera lui sa il potolesc.Deschid usa in mare viteza si ….bezna. Calculatorul e oprit si doar lumina lunii patrunde prin geam.
– Ma, tu nu esti sanatos de tipi asa la ora asta? Toata ziua numai jocuri ai in cap. Macar de ai juca si tu sah!
Cu ochii inchisi, raspunsul vine rapid:
– Lasa-ma, nu ma tine de vorba, de 2 zile ma chinui sa dau de cap la misiunea asta. Trebuie sa il prind pe Arthas si mereu se intampla ceva si imi scapa. Ah, macar de i-as da de cap!
M-am prins: Frati-miu chiar doarme;e transpirat tot si concentrat pe jocul lui; ma umfla putin rasul; imi aduc aminte de cand eram mici cat il mai tineam de vorba cand „cotcodacea” in somn.De ce nu si acum?
– Pai si ce naiba, e un joc, nu esti capabil sa iti prinzi inamicul? Poate nu folosesti strategia corecta. Are dreptate mama cand zice ca nu esti bun de nimic.
– Am mai jucat jocul asta, nu stiu de ce merge greu ca se blocheaza placa video si mai am o amarata de tasta care se blocheaza.
– Insist, nu stii tu sa joci!
– Lasa-ma, stiu eu ce fac, se rasteste mormaind la mine, cu mana inclestata dand clickuri pe telefonul cu care adormise langa perna si dand din picioare de parca masina din joc ar fi fost activata cu pedale. Imi trece prin cap sa il trezesc si ca sa il sperii mai tare il sun pe telefon. Ma gandeam ca o sa sara ca ars cand o sa ii zbarnaie jucaria in mana. Da, de unde. Bogdan al meu, plin de nervi , arunca telefonul din pat si se vaita de mama focului:
– Tocmai acum ma urmareste si politia!
Am izbucnit in ras si am exclamat:
– Acum o sa ajungi la puscarie!!!!
A sarit ca ars. Nu stia unde e, unde diparuse masina si politia? Se uita nedumerit in jur apoi m-a fixat cu privirea si m-a intrebat ce s-a intamplat.
– Pai, tu sa imi spui ce s-a intamplat.
– Eu … am avut un cosmar, ma jucam pe calculatorul meu vechi , si zicand „vechi” isi cauta rapid cu privirea laptop-ul Asus G74SX; rasufla usurat sa il vada la locul lui…. Doamne, ce cosmar, nimic nu mergea tastatura mi se bloca, placa video se ingatuia, sistemul de operare ma scotea din joc si pierdeam cursa,imaginea sacadata parca tinea cu Arthas si il pierdeam din luneta cand imi era lumea mai draga, mouse-ul nu mai stia diferenta intre click stanga si click dreapta.In lipsa imaginii 3 D imi era atat de greu sa ma orientez si zgmotul produs de un cooler care tragea din greu era atat de enervant….A fost groaznic sa nu nimeresti niciodata tasta „Shift” pentru ca e prea mica; sau apesi „down” in loc de „up”.
– Halal cosmar…
– Nici nu ma astept sa intelegi. Numai un gamer poate intelege prin ce am trecut.Ce pate fi mai rau, decat sa fii nevoit sa te infrunti cu inamicul si cu quest-urile, fara ajutorul seriei Republic of Gamers.Bine ca a fost doar un vis. Acum pleaca! Eu si Asus G74SX plecam in misiune : avem de termina ultimul nivel al jocului.Intr-o clipita era pe scaun si isi admira laptopul incarcandu-si sistemul de operare.
„Sigur nu suntem frati!” .. mi-am spus in gand, departandu-ma alene de camera lui.
– Ahh, data viitoare iti smulg inima!
Ma uit spre televizor; e oprit. La laptop nu licare nimic, semn ca si el se odihneste.Ma gandesc ca ori am visat eu ori erau pustii pe afara cu chef de joaca. Dau sa aprind lumina, cu gand sa imi administrez un pahar cu apa.Mana imi ingheata instantaneu pe intrerupator in momentul in care un nou racnet explodeaza:
_ M-ai omorat iar dar nu ma las pana nu ma razbun; nimeni nu se pune cu mine!
M-am lamurit. Din camera fratelui meu se aude.”Doamne, asta e nebun; 3 jumate si tipa in halul asta prin casa? Ma duc sa ii bag mintile in cap,numai sa iau o gura de apa.”Nici nu apuc bine sa deschid usa de la frigider.
– Vruuuuuuuum Vruuuuuum, curbaaaaaa; ah am scapat, te prind imediat pe scurtatura. Haiiiiii!Ah, tasta mamii ei. Las totul la pamant si dau iama in camera lui sa il potolesc.Deschid usa in mare viteza si ….bezna. Calculatorul e oprit si doar lumina lunii patrunde prin geam.
– Ma, tu nu esti sanatos de tipi asa la ora asta? Toata ziua numai jocuri ai in cap. Macar de ai juca si tu sah!
Cu ochii inchisi, raspunsul vine rapid:
– Lasa-ma, nu ma tine de vorba, de 2 zile ma chinui sa dau de cap la misiunea asta. Trebuie sa il prind pe Arthas si mereu se intampla ceva si imi scapa. Ah, macar de i-as da de cap!
M-am prins: Frati-miu chiar doarme;e transpirat tot si concentrat pe jocul lui; ma umfla putin rasul; imi aduc aminte de cand eram mici cat il mai tineam de vorba cand „cotcodacea” in somn.De ce nu si acum?
– Pai si ce naiba, e un joc, nu esti capabil sa iti prinzi inamicul? Poate nu folosesti strategia corecta. Are dreptate mama cand zice ca nu esti bun de nimic.
– Am mai jucat jocul asta, nu stiu de ce merge greu ca se blocheaza placa video si mai am o amarata de tasta care se blocheaza.
– Insist, nu stii tu sa joci!
– Lasa-ma, stiu eu ce fac, se rasteste mormaind la mine, cu mana inclestata dand clickuri pe telefonul cu care adormise langa perna si dand din picioare de parca masina din joc ar fi fost activata cu pedale. Imi trece prin cap sa il trezesc si ca sa il sperii mai tare il sun pe telefon. Ma gandeam ca o sa sara ca ars cand o sa ii zbarnaie jucaria in mana. Da, de unde. Bogdan al meu, plin de nervi , arunca telefonul din pat si se vaita de mama focului:
– Tocmai acum ma urmareste si politia!
Am izbucnit in ras si am exclamat:
– Acum o sa ajungi la puscarie!!!!
A sarit ca ars. Nu stia unde e, unde diparuse masina si politia? Se uita nedumerit in jur apoi m-a fixat cu privirea si m-a intrebat ce s-a intamplat.
– Pai, tu sa imi spui ce s-a intamplat.
– Eu … am avut un cosmar, ma jucam pe calculatorul meu vechi , si zicand „vechi” isi cauta rapid cu privirea laptop-ul Asus G74SX; rasufla usurat sa il vada la locul lui…. Doamne, ce cosmar, nimic nu mergea tastatura mi se bloca, placa video se ingatuia, sistemul de operare ma scotea din joc si pierdeam cursa,imaginea sacadata parca tinea cu Arthas si il pierdeam din luneta cand imi era lumea mai draga, mouse-ul nu mai stia diferenta intre click stanga si click dreapta.In lipsa imaginii 3 D imi era atat de greu sa ma orientez si zgmotul produs de un cooler care tragea din greu era atat de enervant….A fost groaznic sa nu nimeresti niciodata tasta „Shift” pentru ca e prea mica; sau apesi „down” in loc de „up”.
– Halal cosmar…
– Nici nu ma astept sa intelegi. Numai un gamer poate intelege prin ce am trecut.Ce pate fi mai rau, decat sa fii nevoit sa te infrunti cu inamicul si cu quest-urile, fara ajutorul seriei Republic of Gamers.Bine ca a fost doar un vis. Acum pleaca! Eu si Asus G74SX plecam in misiune : avem de termina ultimul nivel al jocului.Intr-o clipita era pe scaun si isi admira laptopul incarcandu-si sistemul de operare.
„Sigur nu suntem frati!” .. mi-am spus in gand, departandu-ma alene de camera lui.
Postarea participa la etapa numarul 6 SuperBlog.
