Vietile noastre sunt pline de greseli; o greseala am facut si eu si atunci cand am decis sa ma bag in competitia cu numele SuperBlog. Am mai spus si ma repet, am participat si anii trecuti si , desi atunci nu m-am implicat mai mult de 15 minute pe zi, notele de atunci au fost mult mai bune. De data aceasta , juriul pur si simplu refuza sa citeasca articolele pentru care noi ne dam silinta sa le scriem. Notarea se face pe ochi frumosi, acolo unde e cazul sau dupa ureche. E frustrant ca un articol pe care oricat de critic l-as fi privit nu l-as fi punctat cu mai putin de 80, iar un altul de toata jena sa primeasca 98 de puncte. Organizatorul se spala maini si paseaza vina sponsorului iar sponsorul pune toata munca pe umerii unui singur jurat, care din lipsa de timp si chef, ajunge sa puncteze…nimic.
Nu-mi pare rau de articolele scrise. Pentru mine, a scris e o placere. Dar imi pare rau ca am avut incredere in aceasta comptitie si ca m-am lasat dezamagita. Pot scrie si fara sa fac asta pe teme date; pot sa va las doar pe voi,. cei care acum sunteti foarte putini, sa imi judecati articolele. Voi sa decideti de acum daca eu scriu bine sau prost. N-am avut niciodata pretentia de elev de „10” pe linie dar nici nu imi face placere sa ma las calcata in picioare. Asa ca, eu ma opresc aici. Sa continue cei care stiu sa pupe bine in fund pentru ca treaba asta e apreciata de sponsori precul Real, despre care va spuneam intr-unul din articole ca vinde marfa en-gros si tu ca simplu cumparator de rand nu mai gasesti oferta ca nu mai e …in stoc. Sau cei care stiu sa abereze atat de bine despre rate si la sfarsit pun o fraza referitoare la cerintele concursului si juriul ridica articolul la grad de arta.
Adio SuperBlog!
