Deschise ochii brusc. Era inca intuneric afara, semn ca mai putea lenevi. Intre somn si realitate , isi dadu seama ca afara ploua. Infipse mana sub perna si scoase la iveala un telefon mobil. Cand il privi mai atent sari ca ars. Era ora 7:00. Trebuia sa fie plecat. Iar a uitat sa puna ceasul sa sune. Cu viteza omului care stie ca isi primeste mustrari cand intarzie, ajunse cat ai zice „neata” in baie. Cu periuta de dinti intr-o mana si cu pieptanul in alta, intr-un minut, toaleta de dimineata e gata. Repede putina apa rece, atat de rece incat acum e sigur ca s-a trezit si imbracat ca la armata. O nu, o soseta e pe dos. Pierde timp pretios remediind aceasta problema si cand constata ca nu isi gaseste cureaua decide ca nu or sa ii cada pantalonii tocmai azi. Isi vara picioarele in pantofi, dar un siret pe jumatate iesit vrea sa ii strice si mai mult ziua. „Ce prost a inceput ziua” isi spune in sinea lui si baga repede un „Tatal Nostru” cum il invatase bunica si executa o cruce cu limba in gura sa fie ferit de alte rele in aceasta zi ….de vineri 13. Pesemne Dumnezeu avea ceva treaba ; iese din bloc, printr-o ploaie marunta si deasa gandindu-se ce bune ar mai fi fost pe vremea asta mohorata cateva ceasuri de somn. Cu ochii in borseta dupa chei, nimereste intr-o baltoaca si da sa scoata o injuratura dar se abtine.
Ianis se urca in masina. Isi potriveste cheia in contact si regleaza o oglinda de care se pare ca iar nu avusese loc vecinul de parcare. Verifica torpedo-ul ca sa vada daca actele de ieri erau acolo. In trecere, atingerea scaunului, ii da o senzatie placuta. Verifica daca este setata blocarea automata a portierelor si isi conecteaza prin bluetooth telefonul la sistemul Toyota Touch and Go, de care era atat de mandru. Trage centura peste piept si paraseste parcarea pentru a se avanta in traficul Bucurestiului, intr-o zi atat de mohorata. Isi verifica din mers mesageria. Marius deja il intreaba de ce intarzie. Selecteaza pe ecran numarul colegului sau si il apeleaza. Il roaga sa il acopere daca apare seful inaintea lui.
Intersectia de la Razoare… tot ce putea fi mai rau in dimineata asta. E un mare ambuteiaj. Cel putin 20 de minute mai face pana in intersesctie. Stie ca are o masina compacta si incearca sa isi faca loc. Castiga vreo 10 metri si …cam atat. E totusi masina, nu elicopter. Isi porneste radioul. „Ah, nu. Iar melodia asta enervanta!”. „Numeri pana la trei si rasufli adanc” – replica lui favorita cand era nervos. Numara pana la 3 si gata e conectat la MP3 Player, care incepe sa redea CD-ul lui favorit cu muzica de relaxare.Isi lipeste capul de tetiera si isi intinde putin trupul. In dimineata asta nici nu avusese timp de cascat sau intins. Dar parca ziua nu mai era asa de rea. Isi legana usor capul in ritmul muzicii, privind in fata, la distanta ce o mai avea de strabatut pana in intersectie. O partenera de trafic il privea insistent. De fapt, niciodata nu stia daca e privit el sau masina. Sunetul de intrare al unui apel, intrerupe melodia. Isi preia apelul cu o simpla atingere a ecranului tactil.”Buna dimineata”, e vocea iubitei lui. Un zambet ii infloreste pe fata la auzul unei voci atat de calde. Stabilesc intalnirea pentru diseara, la ea acasa si un claxon ii aduce aminte sa se miste. Gata a scapat din aglomeratie. De la Cotroceni stia o scurtatura dar nu asi aducea aminte exact pe unde. Isi porneste sistemul de navigatie, seteaza destinatia, schimba putin ruta initiala indicata de GPS si e salvat.
Peste numai 5 minute in parcarea cladirii de birouri constata ca ajunsul tarziu la job , inseamna sa cauti mai mult un loc de parcare. Gaseste intr-un final un loc si isi porneste camera retrovizoare ca sa evite orice accident s-ar putea ivi. Deconecteaza telefonul, isi ia actele si coboara. Inchide masina si o priveste cu drag, pe masura ce se indeparteaza de ea. Ziua nu mai e chiar asa de neagra. Intra in birou zambind si daruind un „buna dimineata” vesel colegilor.
– Ce bine ca ai ajuns. Sefu’ tocmai intreba de tine. I-am zis ca esti la etajul 2 cu treaba.
– Multumesc, prietene!
– Dar treaba asta o sa te coste!
– Cat?
– O tura cu Toyota ta.
– Atunci, poti sa te duci sa ii spui ca am intarziat!
Si intra in biroul sau, fredonand : „Inteligentul Ianis / Si-a luat Toyota Yaris”.
