Ceva suna si nu stia ce. Acel ceva se chinuia sa il trezeasca, desi el isi dorea sa doarma.Era telefonul.Cu pleoapele lipite intinse mana spre el si raspunse mai mult adormit.Brusc ochii se deschisera mari si intrebatori, cu o spaima cum nu mai afisasera; vocea de la celalat capat al firului il anunta ca iubita sa Clara , suferise un accident si era la spital.
– Ce accident? Unde ? E grav? Sigur e vorba de ea? Nu e o gluma?
– A fost implicata intr-un accident de masina, nu prezinta rani grave dar o tinem sub observatie.Veti afla mai multe de la medicul care se ocupa de ea.
A tras o pereche de jeans si o geaca peste pijamale, a infascat cheile de pe cuier si a pornit in goana spre spital. Tot drumul a durat 10 minute dar in aceste 10 minute a retrait toate momentele frumoase dintre el si Clara, din ultimii 6 ani, in care fusesera de nedespartit.
– Ce accident? Unde ? E grav? Sigur e vorba de ea? Nu e o gluma?
– A fost implicata intr-un accident de masina, nu prezinta rani grave dar o tinem sub observatie.Veti afla mai multe de la medicul care se ocupa de ea.
A tras o pereche de jeans si o geaca peste pijamale, a infascat cheile de pe cuier si a pornit in goana spre spital. Tot drumul a durat 10 minute dar in aceste 10 minute a retrait toate momentele frumoase dintre el si Clara, din ultimii 6 ani, in care fusesera de nedespartit.
***
S-a repezit in salonul ei si a imbratisat-o cat de tare a putut. Avea ochii in lacrimi si nu se gandea decat ca e fericit ca o gaseste intrega si ii vede ochii aceia verzi pe care ii iubea cu atata pasiune.Si totusi, parca ea il privea cu raceala. Habar avea ce il asteapta.
– Esti bine? Te doare ceva? Sa chem o asistenta?
– Eu…. sunt bine, dar nu stiu cine esti dumneata.
Alex se simtea ca intr-un thriller nereusit si nu vroia sa creada ca e adevarat ce se intampla.A incercat sa depaseasca momentul si sa ii explice ca este iubitul ei, ca sunt impreuna de 6 ani si ca peste cateva luni urmau sa se casatoreasca. Ea il privea cu drag, dar uimita; nu isi amintea nimic despre el dar il placea.***Medicul analiza testele pe care Clara le fasuse in ziua aceea; nici o modificare majora nu ii atrase atentia.Nu existau semne ca vreo rana i-ar fi putut provoca pierderea memoriei.Recomndarea lui era sa mai astepte cateva zile. Ciudat era ca fata stia cum o cheama, isi amintea detalii din prima zi de scoala si din excursia cu parintii din ultimul an de liceu. Din memoria ei lipsea doar el, Alex. Au urmat cateva zile grele, in care el ii aducea ba flori , ba niste poze, ba niste prieteni; toate erau menite sa o ajute sa isi aminteasca despre relatia lor. Nimic nu parea sa dea rezultate.
– Esti bine? Te doare ceva? Sa chem o asistenta?
– Eu…. sunt bine, dar nu stiu cine esti dumneata.
Alex se simtea ca intr-un thriller nereusit si nu vroia sa creada ca e adevarat ce se intampla.A incercat sa depaseasca momentul si sa ii explice ca este iubitul ei, ca sunt impreuna de 6 ani si ca peste cateva luni urmau sa se casatoreasca. Ea il privea cu drag, dar uimita; nu isi amintea nimic despre el dar il placea.***Medicul analiza testele pe care Clara le fasuse in ziua aceea; nici o modificare majora nu ii atrase atentia.Nu existau semne ca vreo rana i-ar fi putut provoca pierderea memoriei.Recomndarea lui era sa mai astepte cateva zile. Ciudat era ca fata stia cum o cheama, isi amintea detalii din prima zi de scoala si din excursia cu parintii din ultimul an de liceu. Din memoria ei lipsea doar el, Alex. Au urmat cateva zile grele, in care el ii aducea ba flori , ba niste poze, ba niste prieteni; toate erau menite sa o ajute sa isi aminteasca despre relatia lor. Nimic nu parea sa dea rezultate.
***
Vineri, la sfarsitul orelor de lucru, Alex se indreapta catre casa si decida sa ii faca o vizita Clarei la spital. Patrunde in salon, o saluta, o saruta prieteneste pe obraz, isi lasa geanta cu laptop-ul pe masuta si iese ca sa aduca apa sa invioreze florile pe care le adusese. Destul de plictisita, Clara scoate din geanta laptopul lui Alex si il porneste.Tresare cand windows-ul se termina de incarcat si anunta cu un sunet care mai mult ca sigur fusese auzit si din salonul alaturat.Deschide cateva fisiere: documente , facturi, poze cu ea si Alex .
Le priveste scurt si fara nici o reactie.Da sa il inchida, dar .. un fisier audio de pe desktop atrage atentia.Ar fi vrut sa nu il deschida, insa ceva o indemna sa o faca. De la prima nota, inima ii tresare si ochii i se umplu de lacrimi. Lara Fabian isi striga dragostea intr-un „Je t’aime” care ii aduce Clarei inapoi toate amintirile cu Alex.O voce atat de clara si un sunet atat de puternic de parca ar fi asistat la un concert live menit sa ii redea bucuria de a trai. Sufletul ei striga de durere, cum putuse sa il uite pe cel pe care il iubea cel mai mult; cum de uitase seara aceea in care ploua peste ei si lor nu le pasa de cat sa isi mai dea inca un sarut. Cu fiecare vers, noi si noi episoade ii reveneau in minte.
Ar fi vrut sa strige de bucurie dar fericirea o lasase muta.Simtea ca se inalta cu fiecare „Je T’aime” si chiar daca nu conostea sensul tuturor cuvintelor, cate o lacrima pornea din ochii ei verzi catre buzele cu care vroia sa il sarute cat mai repede si sa ii ceara scuze. Oricine ar fi vazut atatea lacrimi ar fi crezut ca biata fata a pierdut totul. In realitatea, ea regasise tot ce era mai frumos.Un difuzor atat de ofertant si un sunet atat de clar; fusese cadoul ei de Craciun pentru Alex, un laptop e care i-l lasase sub brad si pe care ascultasera in zua de Craciun colinde, redate atat de clar si datorita subwoferului inclus in pachet.Abia acum intelegea ce insemna ce ii spusese colegul care ii recomandase modelul ; tehnologia SonicMaster de la Asus, capatase abia azi un sens.
Acest articol participa la etapa numarul 1 SuperBlog.