Stateam intr-o zi , ca oricare alta, in sufrageria mea nefinisata si imi faceam postarea de dimineata. Cu messengerul deschis ca sa las loc unor barfe mici aparute la cafeaua de dimineata si cu mai multe file ruland in Chrome. Cu un ochi in tabloul de bord, unul in Travian ca sa ma feresc de atacuri, cu urechea la Mircea Badea (al carui stil ironic ma inspira) si cu gandul la Dumnezeu, doar doar o face vreo minune sa ruleze amaratul de windows mai bine si sa ma fereasca sa pacatul injuraturilor la adresa unui laptop vechi ce tragea sa moara. Pesemne ca Dumnezeu nu se trezise inca; nici n-am apucat sa zic Amin ca minunea cu butoane din fata mea s-a facut albastra la fata si apoi alba ca varul. Nici toate combinatiile de taste din lume nu l-au facut sa isi revina din strarea de coma profunda in care intrase.
M-am ridicat din canapea si am dat nas in nas cu oglinda. Am regasit o fata trista si stresata si mi-a incoltit in cap ideea ca nu toti bloggeri sunt nevoiti sa treaca prin ce treceam eu in dimineata aceea. M-am privit lung si m-am trezit intreband :”Oglinda . oglinjoara cine e cel mai evoluat blogger din tara?”. Oglinda nu mi-a raspuns, dar constiinta mi-a dictat ca Google s-ar putea sa stie. Am pornit desktop-ul, mai batran decat laptopul care isi daduse duhul, dar pesemne ca dusese o viata mai buna si se tinea bine pentru varsta lui. M-am plictisit asteptand sa incarce windowsul dar a reusit. Am tastat in casuta de cautare a lui Goagal „evo”, vrand sa continui nu pana la bingo ci pana la „evoluat” dar sugestiile n-au intarziat sa apara. Ai de ales intre „evomag”, „evolio” si „evolutie”. Merg pe mana lui Google si vizitez prima optiune. Patrund in magazin si ma plimb cateva minute bune printre rafturile virtuale. „Ce buna ar fi o tableta!” imi ziceam pe masura ca salivam la tabletele din oferta curenta.Si deodatata m-am oprit. Am zarit-o. Era chiar acolo in fata mea , si era exact a doua optiune a lui Google. Cum Google este „my best friend” , greu de crezut ca mi-ar fi recomandat ceva nedemn de incredere.
– Salut, eu sunt Evolio Neura, sunt o tableta. Nu de ciocolata. Ceva mai bun ca ciocolata si jur sa imi pun toti cei 9,7” in slujba ta si sa nu te resping cand imi atingi touchscreen-ul , sa navighez cu tine pe internet si sa impartim procesorul in zeci de aplicatii pana ce moartea bateriei sau prabusirea retelei de internet ne va desparti. De buna voie si nesilita de nimeni ma cumperi? Te invit sa semnezi certificatul de casatorie , pardon, garantie!
Nu cred ca tableta vorbea dar eu asta auzeam. Daca stau bine sa ma gandesc , nici nu e o idee rea de promovare a unui astfel de „accesoriu obligatoriu”. Dovada a faptului ca Google stie ce spune, aveam in fata in aceeasi pagina toti cei trei termeni de baza pe care el ii sugerase: evoMAG, Evolio si evolutie. A fost de-ajuns sa o adaug in cos si sa plasez comanda. S-a prezentat in 2 zile in aceeasi sufragerie nefinisata si a fost dragoste la prima incarcare a Androidului. Procesorul era mai tacut decat barbati-miu cand il intreb cate tigari a fumat. Acum aveam dupa ce scrie articole si parca nici jucatorii de pe Travian nu mai indrazneau sa ma atace cu acelasi avant ca inainte( e drept ca schimbasem si alianta). Se misca rapid si fiecare dorinta a degetului meu era porunca pentru tableta mea. Si…. ca o minune, Evolio ajuta si la slabit. Sa va si explic: cand aveam vechitura de laptop, de fiecare data cand se bloca, il lasam sa isi revina si porneam sa iau o gustare in bucatarie…si se bloca destul de des, nemernicul. Acum abia am timp sa iau o gura de apa pentru ca totul merge rapid. Navigare sau BallonShooter, Facebook sau Blogger , Messenger si …timpul trece. De multe ori ma trezesc ca s-a facut ora 14 si nici micul dejun nu l-am luat. As putea spune ca Evolio nu tine de foame dar te ajuta sa uiti de ea !
Acum imi iau tableta in brate , ma uit in oglinda si o intreb „Oglinda , oglinjoara, cine e cea mai evobloggerita din tara?”. Si oglinda mea fermecata imi arata imagina mea si a lui Evolio. Ce raspuns mai bun ar putea sa imi dea?
