In 2002, tocmai absolvisem liceul si visul meu era de a intra la Comunicare si Relatii Publice. Soarta a facut poate, sa nu ma incadrez pe locurile de la buget la facultatea pentru care optasem. Aveam un loc liber, insa, la Studii Culturale Europene. Nu stiam prea multe despre ce aveam de gand sa fac in cadrul acestei specializari dar n-am dat inapoi. Nu mi-a parut rau niciodata. Cred ca nici o facultate nu putea fi mai placuta. Cultura, civilizatie istorie, arta, relatii internationale, filosofie politica … atatea lucruri despre Europa pe care le-as fi putut rata daca nu existau oameni precum profesrii Ion Vasile Serban, Andrei Cornea, Carmen Diaconescu.
Europa, batranul continent, isi gazduieste locuitorii de atatia ani iar ei scriu istorie in numele ei. Printre ei, si noi, romanii. Acum vine cineva si ma intreaba ce ma face pe mine sa ma simt cetatean european. Nu stau mult sa ma gandesc. Europeni suntem prin pozitia geografica de langa inima Europei, prin cultura romaneasca exemplificata prin Mihai Eminescu sau George Enescu, prin istoria scrisa in doua razboaie mondiale si cu sangele bunicilor nostri. Si cam atat. De cand s-a format ceea ce slavim cu totii desi sta sa se darame, anume Uniunea Europeana, s-a cam zis cu recunoasterea noastra ca stat european. Au ramas europeni bunicii noastri. Noi nu suntem decat romani, care locuim in Europa, cetateni tolerati ai unui continent format din tari de elita si tari care trebuie acceptate si absorbite pentru simplul fapt ca un stat nu poate fi pus pe rotile si mutat pe alt continent decat cel pe care l-a plasat Dumnezeu sau cine o fi creat lumea…..
Ba chiar avem doua definitii ale termenului „european”:
1. Adj. Care aparține Europei sau populației ei, privitor la Europa sau la populația ei; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.
2. Adj. care aparține Europei; referitor la comunitatea ecomonică și politică a Europei unificate. (< fr. européen)
Conform primei definitii ma declar fara dubiu cetatean european. Locuiesc in Europa, ii cunosc cultura si istoria si i le respect. Am ajuns (intr-un final) sa fim acceptati in Uniunea Minune Europeana si acum ma pot plimba libera prin Europa.
Dar ajung la a doua definitie si ma uit in oglinda. Vad doar un cetatean roman cu vise europene. Oricat mi-ar placea sa cred asta, nu am si noi avea niciodata aceleasi drepturi ca cetatenii „tarilor cu adevarat europene”, decat poate pe hartie. In rest, daca un roman comite o ilegalitate in Italia sau Franta, toti devenim „tigani” carora ar trebui sa li se refuze accesul la un loc de munca sau o locuinta in tara respectiva. Daca un francez vine la noi si practica pornografie infantila sau pedofilie …tot cetatean european e.
Concluzia? Sunt cetatean european si ma simt asa cand ma gandesc Poarta Sarutului sau la profesorul meu de Introducere in Filosofia Politicului, domnul Andrei Cornea sau cand calatoresc pe continent folosind doar cartea de identitate. E un fel de a spune ca sunt european dar la mine in tara. Cand ies din tara sunt …doar un roman!
Asta e doar parerea si impresia mea. Poate eu sunt de vina ca nu ma simt european. Poate tu esti mai european ca mine (sa mi se ierte va rog gradul de comparatie). Te invit pe sunteuropean.ro , unde de abia astept sa vad punctul tau de vedere, sa aflu ce te face pe tine sa te simti european. Se cauta motive de a ne simti asa si tu ni le poti oferi. Castigi de doua ori: o data sansa sa spui si altora opinia ta iar ei chiar sa ti-o citeasca , dar si ocazia de a castiga un weekend la conacul Kalnoky.
