Mă pricep la fotbal. Eu dacă zic că e ofsaid, e ofsaid!

Eu sunt parte din Naționala României.

Unii mă știți că sunt leneșă de nu pot duce. Probabil că v-a și umflat râsul, imaginându-vă cum aș arăta eu în șort, pe terenul de fotbal, probabil căzută în fund, undeva pe linia porții, imediat după primele cinci minute din meci. Am zis că fac parte din Naționala României dar n-am zis care națională. Eu vorbeam de Naționala suporterițelor echipei de fotbal a României.

Să vă fie rușine dacă v-ați imaginat, măcar pentru o clipă, că aș fi bună la vreun sport! De fapt, știți ce? M-am răzgândit. Aș putea chiar să fiu campioană olimpică la datul din gură și fanul meu numărul 1 ar fi soțul meu. Cărui bărbat îi place să aibă o nevastă care să vorbească mult, cu atât mai puțin să vorbească în timpul unui meci de fotbal? Nici unuia, vă spun eu! Sunt convinsă că nici alui meu nu îi convine situația dar e un erou pentru că mă suportă așa cum sunt.

Ce? N-ați mai văzut femei care se uită la meci? Sunt sigură ca da. Numai că sunt sigură că puține se pricep la sportul ăsta așa de bine ca mine și trăiesc meciurile la o asemenea intensitate. Drept să vă spun nu sunt chiar microbista microbistelor pentru că la meciurile din campionatul intern nu mă bag. Dar, atunci când vine vorba de Națională, nu ratez nimic.

Acum câteva zile a fost meciul cu Franța de la Euro. Unii aleg să vadă meciul la o terasă cu prietenii, alții se duc la prieteni acasă sau îi invită la ei. Noi nu putem. Nu de alta, dar nu știu cum ar reacționa să mă vadă pe mine dezlănțuită. M-am pregătit temeinic pentru meci. I-am pus soțului berea la rece, i-am dat comandă să aducă acasă niște alune și o cutie de înghețată cu fistic. N-avem noi echipamente de suporter sau steaguri amplasate prin casă dar, ca vuzuzelă, mă descurc perfect. Eu chiar am vrut tricou de suporter și aveam și puncte la Penny Market, să mi-l iau cu 70% reducere, dar cea mai mare măsură era XL și nu mi se potrivea. Târziu mi-am dat seama că puteam să îmi iau unul bărbătesc…

Acum 15 ani, când am început eu să mă dau pe fotbal, mă uitam la meciuri mai mult ca să-i văd pe fotbaliștii de care eram îndrăgostită. Nu râdeți că aia era vârsta. Mă îndrăgosteam de tot ce vedeam: fotbaliști, actori, cântăreți, etc. Am și plâns după un meci în care Chivu a fost faultat. Pe atunci nu vociferam. Îmi trăiam dramele în adâncul sufletului. Acum mă exteriorizez ca să recuperez și pentru atunci. Acum nu mai iubesc nici un fotbalist dar îmi place fotbalul mai mult ca atunci. Nu mai plâng când îl faultează pe vreunul de-al nostru. Mă limitez la a-i zice câteva vorbe de duh ăluia care l-a ”atacat”. Bine, fie, nu câteva, ci mai multe.

Să revenim la cum decurg lucrurile la noi în casă când joacă Naționala de Fotbal! Ziceam ceva de alune și înghețată. Alunele sunt pentru în timpul meciului. Nu pentru mine pentru că eu am o groază de treabă, să îi încurajez pe ai noștri, să mă cert cu arbitrul că nu dă galben când trebuie, să tip, cât mă țin plămânii, că e ofsaid sau să le dau indicații, prin telepatie, portarului și antrenorului. Alunele sunt soțul meu ca să se mai calmeze când nu e de acord cu ce zic eu și să nu-i vină cheful să mă trimită în dormitor să văd meciul pe televizorul ăla mic pe care abia zăresc mingea. Plus că, dacă e să vezi meciul singur, parcă n-are nici un farmec să mai comentezi. 

Alunele merg cu bere. Soțul bea bere. Eu nu beau pentru că nu consum alcool când sunt la lucru :D. Eu sunt comentatorul lui personal la meciurile României. O sau pe suc. D-ăla negru, cu mult zahăr și cofeină. De parcă aș avea nevoie să mă mai agite și el! Înghețata este pentru după meci. Să vă explic: dacă România bătea Franța, trebuia să mâncăm înghețată ca să sărbătorim victoria. Dacă România pierde meciul, e normal că suntem supărați și deprimați și recurgem tot la înghețată ca să ne calmăm. Oricum am da-o, înghețata e de bază la meciuri, alături de bere și alune.

La meciul cu Elveția am schimbat tipul de înghețată. În loc de fistic am luat cu alune. Am zis că ne-or purta astea mai mult noroc. Nici de data asta n-a fost să fie.

Problema e gravă. Dacă nu batem Albania duminică, poza aia, care circula pe facebook, cu tricolorii la autocar, zicându-i șoferului să lase pe avarii că nu stau mult în Franța, o să cam devină realitate. Mă gândesc serios să schimb tactica pregătirii de meci, să mă duc înapoi la Penny să caut un tricou de suporter XXL la bărbați, să-mi aplic un machiaj tricolor pe pleoape și să încerc să îmi țin gura. Pe cine mint? N-am să tac niciodată când joacă Naționala! Băieții aia au nevoie de sfaturile și încurajările mele.

Sa înceapă gălăgia,
Astăzi joacă România!
Hai, Keșeru, hai odată
Bagă-le mingea în poartă!