Cati dintre cei care cititi aceste randuri ati mancat bataie de la parinti sau profesori cand erati mici? Daca sunteti cel putin din generatie cu mine, multi veti raspunde „EU”! Ciudat cum tocmai cei care ar trebui sa ne dea aripi, ni le taie inainte sa se dezvolte la parametri normali. M-am gandit mult daca sa vorbesc la general despre asta sau sa imi dau exemplul propriu. Oricat as incerca sa generalizez ma raportez mereu la mine asa ca mai bine sa vorbesc la persoana intai.
Am avut nenorocul sau cine stie…sa imi pierd tatal la varsta de doi ani. De cand ma stiu, imi amintesc o mama mereu nervoasa, mereu in lipsa de timp pentru mine, mereu critica la adresa mea. Nu imi place sa imi critic mama. Pentru faptul ca m-a crescut singura, ii voi purta respect impreuna. Dar pentru modul cum a facut-o, vreau sa imi exprima parerea. A fost si este o femeie cu conceptii invechite, nascuta la tara si fara prea multa scoala, o fire nervoasa si impulsiva, exact genul de parinte violent. Violenta verbala si fizica mi-au insotit copilaria. Eram cel mai rau copil pentru ca am stricat o bucata de material sa fac rochita papusii. Ii era imposibil sa inteleaga ca era modul meu de a ma juca. Aveam destule jucarii primite de la rude dar nu aveam voie sa ma joc cu ele ca faceam deranj in casa. Eram proasta pentru ca nu am stiut din prima cum se fac serpisorii in clasa intaia. In materie de bataie am facut cunostinta si cu palma si cu batul si cu datul cu capul de masa. Nici la scoala lucrurile nu erau mai grozave. Eu invatam bine dar eram in permanenta terorizata de faptul ca ai mei colegi erau batuti, apucati de cap, li se bagau prin gura degetele murdare de creta si jigniti in ultimul hal daca nu le iesea o inmultire. Nu sunt povesti. As vrea sa fie. As vrea sa le pot uita. Nu am inca un copil dar am un catel. Nu as da niciodata in el. Si mi-a rupt multe perechi de soseste la viata lui. Cum poti sa lovesti cand iubesti?
De ce v-am scris aceste lucruri? Nu pentru a ma victimiza ci pentru a trage un semnal de alarma. Multi din cei care cititi si ati fost loviti, banuiesc ca loviti la randul vostru. Eu sper ca nu! Dar chiar daca nu o facem si o acceptam la cei din jur, devenim complicii lor. Am auzit parinti care spun ca nu pot reclama profesoara care le-a facut fiul „dobitoc” si l-a umilit urechindu-l, pentru ca i-ar face rau copilului. Am auzit oameni care asista auditiv la bataia pe care betivul de la etajul trei i-o trage copilului sau, dar nu intervin pentru ca nu e treaba lor si nici nu vor discutii cu vecinii. Sunteti complici!
E vremea sa schimbam asta. Campania „Copiii fara etichete!” isi propune tocmai sa ne faca sa constientizam care sunt modurile prin care copiii sunt abuzati, ce urmari are comportamentul violent asupra lor si sa ne determine sa contribuim activ la stoparea actiunilor violente asupra copilului de azi, adultul de maine. Sa nu aud tampenii de genul ca o orecheala nu a omorat pe nimeni. E drept ca eu traiesc dar exista alte urmari. Nu am mers la un psiholog pentru o evaluare de specialitate dar pot sa va spun sincer ca amintirile nu le sterge nimeni si asta afecteaza in primul rand relatia copilului cu parintele. Apoi, nu cred ca stiti cat mi-au scazut toate jignirile stima de sine si increderea in fortele proprii,. De cate ori nu statea seara in pat sa ma intreb in sinea mea daca nu cumva chiar sunt proasta! Si acum sunt mereu rezervata si cu teama de a exprima o opinie. Mereu ma gandesc ca ideea altuia e mai buna decat a mea. Neincredere maxima!Urmatorul material aduce mai multe informatii despre date statistice prinvind violenta la care sunt supusi copiii.
Organizatia Salvati Copiii atrage atentia ca pentru a ajunge „Oameni Mari”, copiii de azi au nevoie sa beneficieze de o educatie pozitiva, nu una facuta cu batul. Un copil abuzat are mai multe sanse sa ajunga un adult dezechilibrat. Avem legea care interzice violenta in familie dar nu avem sanctiuni clare. Profesorii fac cursuri de pedagogie si psihologie si asta nu ii opreste sa incalce tot ce au invatat si au citit. Nimeni nu face nimic. O prietena imi spunea ca poate daca pe tablitele cu care a coborat Moise de pe munte ar fi fost si a unsprezecea porunca :”Sa nu-ti abuzezi copilul!”, poate ar fi fost mai bine. S-o creada ea! Am vazut oameni care sunt credinciosi din cale afara dar nu le vorbesc fratilor de ani de zile pentru un petec de pamant sau oameni care postesc cat e ziua de lunga si injura tot cam atata.
Stop etichetare! Stop violenta! Violenta naste violenta iar etichelete se lipesc adanc de suflet!
