Duminica si prilej de plictiseala maxima. Si iar motiv sa ma intoc in cea mai fericita perioada a vietii mele, copilaria. Etapa in care nu stii de nici o grija, in care cu greu ti se refuza ceva, in care viata te lasa sa te bucuri de orice moment. Imi aduc aminte de duminicile Cristinutei si o vad asa fericita ca nici nu imi vine sa cred ca suntem una si aceeasi persoana. Duminicile erau cele mai frumoase. Atunci ambii bunici erau acasa si ma rasfatau din plin.
Diminetile incepeau cu mers la biserica apoi la o inghetata buna de la dozatorul acela minunat(nici o inghetata nu mai are acelasi gust). Dupa masa de pranz, urma somnul de frumusete pe care atunci il uram din toate puterile si acum tanjesc dupa el. Dar dupa vreo doua ore de relaxarea, atunci incepea duminica cu adevarat. Multe glasuri de copii, puneau stapanire pe strada. Unii se avantau intr-un joc de-a v-ati ascunselea, altii la o coarda. De pe margine, bunicile spargeau la seminte si erau numai ochi si urechi sa nu cada vreun „ingeras”.
Dupa ce ne oboseam bine alergandu-ne ne asezam la umbra pomilor, care azi nu prea mai exista, si fiecare poftea la altceva din gradina lui tanti Anica. Avea de toate: caise, prune, dude si saraca nu zicea nu cand o rugam sa ne faca o pofta. Dar, cel mai frumos pentru mine era cand il convingeam pe tataie sa imi monteze leaganul mobil pe teava de la poarta sa ma dau in el, prilej sa strarnesc invidia celorlalti. Ce senzatie minunata, sa stau in leagan, in vreme ce unii plang pe margine ca ei nu au leagan. Dar nu dureaza mult si mamaie se lasa induplecata si imi cere sa ii las si pe ei sa se dea in leaganul meu. Eu plangeam si mai tare ca nefericitii de pe margine: ca nu ma dau jos, ca e al meu; dar. intr-un final, ma indupleca sa cedez cu vreo mana de seminte sau o bucata de susan. De-as fi avut atunci minte de acum, le-as fi spus sa le ceara si ei parintilor sa le cumpere leagan de pe OutletDesign.ro :). Treptat, parintii incepeau sa ii cheme in casa si atunci era momentul meu sa ma desfasor in leagan. Dar….de unde. Nu mai dura mult si mamaie imi zicea ca e gata ca mergem in casa ca au inceput tantarii. Pana si tantarii erau impotriva mea!
