Eram tanara cu speranta…ca sa il citez pe jandarmul cu voce de aur. Abia intrasem la facultate si visam ca in scurt timp o sa imi iau permisul auto si am sa am si masina mea cu care sa plimb dupa pofta inimii, sa scap de aglomeratia din RATB. Era perioada in care statul de single, ma facea sa visez la un ford ka. Ma visam strabatand strazile in masina mea micuta dar cocheta, Stiam precis ca nu vom avea probleme in a ne gasi loc de parcare sau in a ne strecura mai usor prin orasul care si pe atunci era aglomerat. Nu-mi puteam dori altceva decat o masina compacta, cu un consum bun si fara prea multi cai putere ca nu aveam de gand sa ma duc cu ea la curse. N-am ajuns sa am niciodata ford-ul ka la care visam.
Acum, sunt femeie maritata, asezata la casa mea si visul s-a schimbat intre timp. In Ford Ka nu avem loc sa respiram si eu si mama si sotul meu. Trebuie optat pentru altceva pentru ca nevoile noastre s-au schimbat. Trebuie sa avem in vedere si un copil(macar unul). Musai sa fie o masina incapatoare, fiabila, cu ceva mai multi cai putere pentru ca acum va fi si un barbat care sa o conduca si lor le plac tare mult caii putere. La consum parca inca ma gandesc cu strangere de inima. Dar principalul meu gand este siguranta pe sosea.
