Asa de frumos ploua azi-noapte in Bucuresti. Nu stiu daca am ceva din Bacovia in mine dar, eu, in loc de plaja si piscina visez mai degraba la o zi mohorata, innorata, cu ploaie in averse. Asta nu imi da deloc starea de angoasa din poeziile lui, ci o stare de fericire, de bine, de optimism. Am o problema cu linistea. Nu pot adormi cand e liniste. Nu e vorba ca mi-ar placea sa dorm un urlete sau in zgomotul unei drujbe dar ceva trebuie sa functioneze in casa: un televizor sau un aparat de radio. Aseara, nu am avut nevoie de nici unul din ele. Sunetul ploii a facut totul. Am adormit in mai putin de 10 minute(lucru neobisnuit pentru mine), cu gandul numai la lucruri bune, fara sa mai privesc spre probleme. Pai, in serile trecute, cand era canicula, numai scenarii sumbre aveam in cap si numai la lucruri negativa ma asteptam. Unii zic ca daca esti nascut vara, ar trebui sa iti placa vara. Sunt nascuta pe 22 mai dar sa nu aud de vara si soare. Cred ca sunt printre putinii oameni pe care soarele ii deprima si ii inhiba. Cred ca, daca as locui la Londra sau prin partile Germaniei unde ploua aproape zilnic, as fi vesnic fericita.
Dincolo de asta, si calitatea somnului e alta. Nu m-am trezit deloc peste noapte, m-am trezit total odihnita si cu un zambet pe buze cand am dat nas cu racoarea diminetii. E atat de placut ca, in loc sa te chinui sa adormi la 22 de grade cu toata caldura acumulata in casa de peste zi, nestiind ce sa mai dai jos de pe tine, sa adormi in racoare. Ba, mai mult, sa cauti peste noapte, adormit, pilota si sa o strangi tare in brate, gasind putina caldurica, in vreme ce nasul tau respira aer plin de racoare si purificat de praf. Mai vreau ploaie!
