Trag aer in piept, imi dreg grasul si soptesc ca la orice spovedanie. Iertati-ma caci am pacatuit. Iar si-a bagat necuratul coada si m-a facut sa imi dau seama ca mi-a crescut parul pe picioare, taman azi in zi de post, sfanta zi de Vineri. M-a ispitat ca si sarpele din Rai, m-a impins spre epilatorul acela blestemat, defaimator de suflete si l-am bagat in priza cea posedata de 220 de volti indraciti, facandu-ma sa ma epilez in cel mai necurat mod posibil. Am pacatuit pana la ultimul fir. Si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, am mai tras si cate o injuratura cand mai ciupea pe ici pe colo. Macar o parte din pacat sa imi fie iertat, rogu-va, caci n-am pacatuit cu zambetul pe buze ci mai degraba cu lacrimi un ochi! Daca as fi stiut acum cateva ore ca e pacat asa mare sa te epilezi, zau ca nu o mai faceam. Dar mai am o intrebare: daca te epilezi cu ceara e tot asa mare pacat? Inteleg. Deci nu trebuie sa ne epilam deloc? De ce? Ca ne expunem corpul si starnim barbatii? Nu e si cazul meu. Am multe kilograme si nu e deloc intentia mea sa umblu dezgolita pana la fund, insa cand afara sunt 40 de grade, parca as mai scurta nitel din fusta si n-as vrea ca picioarele mele paroase sa aminteasca umanitatii ca e posibil sa ne tragem din maimuta. Ori, asta ar duce la un pacat colectiv imens: lipsa credintei in Dumnezeu. Sau, de ce sa nu ne gandim, ca daca ma epilez s-ar putea sa imi fortez barbatul sa se duca la alta si, dupa cum bine stim, Dumnezeu nu agreeaza preacurvia si il prefera cuminte acasa la jocuri cu masini.
Cam atat am avut de marturisit si de spus in apararea mea. Va rog sa faceti un semnul crucii cu mouse-ul peste postare si sa va rugati pentru sufletul meu pacatos. Si va mai rog ceva, sa nu imi dati canon greu gen cate o metanie pentru fiecare fir smuls sau cate o lumanare aprinsa ca, zau, deja am suferit destul pe ziua de azi.
