Gata cu sarbatorile, ne-a ajuns atata dezmat culinar! Asta mi-am zis si eu acum cateva zile, cand am ascultat doar cateva minute un medic vorbind despre importanta miscarii asupra organismului uman. Stiu, inca din toamna anului trecut, ca am colesterolul marit si cu ce am mai papat acum de Craciun, sigur a mai crescut. Tocmai despre asta se vorbea, despre cat ajuta fie si numai mersul simplu pe jos, pentru a regla tranzitul intestinal, pentru a reduce riscurile bolilor cardiovasculare pe care oricum risc sa le dezmostenesc, dar si pentru a scadea nivelul colesterorulului rau si a creste niveul celui benefic corpului meu. Se pare ca sportul e singurul capabil sa creasca nivelul de HDL.
Fiind casnica, oricat as pune eu aspiratorul prin casa sau as roti mobila la fiecare 3 saptamani, tot un stil de viata sedentar duc. Si, cumulat cu pofta mea de dulciuri, e moarte sigura, in timp. Stiu din propria experienta ca atunci cand te pui serios pe facut sport(ca faceam si eu in adolescenta), ai o anume satisfactie si fericire si ajungi chiar sa nu mai ai pofta aceea de dulce, sa iti gasesti fericirea in privitul in oglinda si observarea schimbarilor pe care abdomenele le au asupra ta.
Ma apucase brusc pofta de miscare. Mi-am dat drumul la muzica si, fiind singura in casa, am inceput sa ma simt ca in liceu in sala de sport, construind singura un program de incalzire. Nu-mi venea sa cred ca am pofta de aerobic dupa atata timp. De obicei, cand ma gandeam sa fac sport, ma lua somnul. Si da-i si numara, cateva rasuciri, cateva rotiri de trunchi, forfecari, rotiri de brate. Tocmai incepuse sa imi placa, cand a trebuit sa ma opresc brusc. N-a sunat nimeni la usa…numai ca, in incercarea de a face o fandare, mi-am pocnit panatalonii. Asa iti trebuie, Cristinico, daca te apuci de facut sport in haine inadecvate, cu cusaturi tepene si din materiale fara pic de elasticitate! Deja ma enervasem. Am mai incercat sa fac doua trei miscari dar deja transpirasem putin si sesizam ca si bluza ma tine, nu imi da liber la miscare si parca ma sufoca. Oribila senzatie: sa iti taie cheful de miscare niste amarate de haine.
Azi, mi-am pus haine de sport, mi-am rabatat geamul si am dat drumul muzicii. Mi-am construit singura un programel de aerobic si, purtata de muzica antrenanata si libera in miscari datorita hainutelor potrivite, am reusit sa imi duc planul la bun sfarsit. Credeam ca au trecut vreo 15 minute. De fapt, m-am ales cu vreo 40 de minute de miscare, ceea ce e chiar o performanta pentru mine. Nici o jena cat de mica nu mi-a stat in cale. Pantalonul moale, larg si elastic, cu elastic in talie, mi-a fost alaturi. M-a indemnat la treaba si topul confortabil. Nu numai ca nu sunt plina de nervi ca data trecuta dar am o senzatie de bine despre care ca uitasem. Daca faceam curat 40 de minute la foc automat, cadeam lata. Dar acum, din contra, ma simt plina de energie. Zau ca vreau sa repet experienta. Musai sa imi cumpar niste colanti si niste bustiere cu care sa imi fac de cap pe muzica mea preferata.
