De când aștepta cartea asta să fie citită! Cred că are un an de când tot strigă după mine de pe un raft al micii mele biblioteci. Mi-a plăcut enorm Pacienta tăcută, semnată de același autor, dar uite că mi-a trebuit mult timp să ajung la a doua carte a sa care-mi intră în casă. Nu mă întrebați de ce.
Fecioarele, Alex Michaelides – scurt rezumat
Mariana este psihoterapeut. Munca ei o ajută să treacă mai ușor peste dureroasa despărțire de soțul ei. N-au divorțat. El este mort. S-a înecat în timpul vacanței lor în Grecia. Aveau o relație minunată. El era tot ce-și dorise ea vreodată, dar nu îndrăznise să spere că va primi de la viață. Și acum nu mai este. S-au cunoscut la Cambridge, locul din care acum vin vești rele.
Zoe, nepoata Marianei, este studentă acolo. O sună îngrozită. Un cadavru a fost descoperit, iar ea este aproape sigură că victima este prietena ei cea mai bună. Mariana i-a fost și mamă, și tată în ultimii ani. Trebuie să fie alături de ea și acum.
Bănuiala se confirmă. Victima era prietena lui Zoe. Zoe știe sigur că ceva grav se întâmpla cu Tana (parcă așa o chema) și că profesorul lor Edward Fosca era cumva implicat. Mai mult ca sigur, el a ucis-o. Tana făcea parte din grupul lui de studente preferate numit Fecioarele. Pare-se că ar fi avut chiar o aventură cu victima, dar nu poate fi acuzat de nimic. Celelalte fecioare îi oferă alibiul de care are nevoie.
Oricât de carismatic și adorat de toată lumea de la Cambridge, e clar că Zoe nu-l are la inimă pe Fosca. Mariana, la rândul ei, este sigură că el este criminalul. Mai rămâne doar să o dovedească. Acum, mai mult ca niciodată. Încă una dintre fecioare este găsită moartă, iar Zoe și Mariana se tem pentru viețile lor. În mod sigur, crimele sunt parte dintr-un ritual care are legătură cu tot felul de episoade din mitologia greacă, fix materia pe care Fosca o predă la Cambridge.
Vor reuși cele două să dezlege misterul acestor crime la timp, pentru a evita și alte victime? Dacă ești curios să afli răspunsul, poți comanda cartea direct pe de Litera.ro, editura la care a apărut și locul unde ai cel mai bun preț, sau de aici, de pe eMAG.ro, dacă ai cumva Genius și beneficiezi de transport gratuit.
Fecioarele, Alex Michaelides – gânduri de după
Intriga este foarte bună, povestea nu se lungește nejustificat, oferă suficiente răsturnări de situație, iar finalul este chiar bombă, fix așa cum ar trebui să fie la orice thriller demn de a fi recomandat. Că e puțin forțat și grăbit, asta este partea a doua. Suspans, așa și așa. Ritm alert, lectură ușoară și rapidă, cu fraze scurte și mult dialoguri. Bine, pornește mai greu, să știți. Primele pagini sunt destul de plictisitoare.
Acțiunea nu este deloc una simplă, cum poate o vedeți din micul meu rezumat. Lucrurile sunt destul de complicate la Cambridge. Mariana trebuie să facă față amintirilor frumoase și deopotrivă dureroase cu soțul ei, din anii trăiți aici, să-și susțină nepoata, să facă pe psihoterapeutul-detectiv pentru a-l demasca pe Fosca, să se ferească de probleme cu poliția care nu crede în vinovăția profesorului, să-și învingă teama vizavi de amenințările unui fost pacient care se pare că a urmărit-o până aici și să decidă dacă ar trebui sau nu să se apropie de tânărul misterios pe care l-a întâlnit în tren.
Aveți în față un thriller decent care sigur merită citit, numai că nu consider că s-a ridicat la nivelul Pacientei tăcute. Este doar părerea mea. La nivel de personaje mi se pare că lipsesc unele ingrediente. În afară de a mă intriga Fosca și societatea lui secretă, n-am reușit să simt altceva vizavi de vreun alt personaj. Nu i-am simțit durerea Marianei, cea despre care cuvintele tot vorbeau. Nu mi-a fost teamă pentru ea și Zoe. Mi-au fost cam indiferente.
Un alt motiv pentru care nota acordată acestui volum este ceva mai mică este că în miezul lui se află mitologia greacă, iar mie nu mi-a plăcut mitologia niciodată. Tragedia greacă, cu atât mai puțin. Prea mult accent pe asta! Mi-a fost greu să rămân concentrată din cauza zeilor și a ritualurilor. Uite, cred că de-asta nu m-a atras cartea de la bun început: Venus din Milo de pe copertă!
Ce pot spune? Am avut instincte bune să țin Fecioarele în așteptare atâta timp. Știam, de când au început să mai apară posibili suspecți că trebuie să mă uit în altă direcție, dar nu știam unde. Pentru că personajele nu sunt sincere. Autorul nu este sincer. Ce mai psihoterapeut! Îl citește pe Fosca într-o zi, dar n-a văzut ce se întâmpla sub nasul ei de atâta timp! Iar Persefona asta… ar fi trebui să-mi dau seama de ce apare așa des numele ei. Nu zic mai multe, că sigur unii dintre voi vreți să citiți cartea asta, așa imperfectă cum este ea.
Fecioarele, Alex Michaelides
Pingback: Pacienta tăcută - Alex Michaelides (recenzie) - Caietul Cristinei
Mulțumesc pentru recenzie!