Trei, Valérie Perrin (rezumat și impresii)

O carte lungă. Mult de citit, mult de digerat. N-am crezut că va fi așa. Mi-am imaginat altfel cartea asta. M-am grăbit să-mi fac scenarii pornind de la bucata asta din descrierea volumului de pe site-ul editurii.

1986. Adrien, Etienne și Nina s-au cunoscut în clasa a cincea. Se împrietenesc rapid și o promisiune îi unește: să părăsească provincia lor pentru a trăi la Paris și să nu se mai despartă niciodată.

2017. O mașină este descoperită pe fundul unui lac din cătunul în care au copilărit. Virginie, o jurnalistă cu un trecut enigmatic, acoperă evenimentul. Încetul cu încetul, ea dezvăluie legăturile extraordinare care îi unesc pe acești trei prieteni din copilărie. Ce au devenit? Care este legătura dintre această epavă și prietenia lor?

M-am gândit la un thriller. Era prima mea întâlnire cu Valérie Perrin. N-aveam de unde să știu. N-a fost să fie. Dar, din fericire, nu am niciun regret când spun asta. Locul acestei cărți nu este deloc pe lista cu dezamăgiri. A fost departe de ce mă așteptam, dar m-a surprins atât de plăcut!

Trei, Valérie Perrin – scurt rezumat

Sunt 700 de pagini și atât de multe de spus, încât vă rog să fiți blânzi cu mine la acest rezumat!

Oferta zilei la carti

Trei copii, Adrien, Etienne și Nina, leagă o prietenie pe cinste. Fac totul împreună și se înțeleg atât de bine! Cresc frumos, dar nu lipsiți de probleme. Adrien locuiește doar cu mama lui, iar Nina, doar cu bunicul. Tatăl lui Adrien apare din când în când în peisaj. Mama Ninei, niciodată. Tatăl nu și-l cunoaște. Etienne e ceva mai bine dacă se poate spune așa. Este al doilea din cei trei copii ai unei familii clasice, destul de înstărite.

Pe rând, facem cunoștință cu problemele lor de la școală, cu colegii, cu familiile lor. Asistăm la trecerea lor prin adolescență și procesul de maturizare. Iubesc, trăiesc, suferă, plâng, se distrează, sub ochii noștri. Multe se schimbă, doar prietenia lor rămâne la fel de strânsă. Sunt diferiți, dar au multe în comun. Visul lor este ca, la final de liceu, să plece împreună la Paris.

Ani mai târziu, în 2017, Adrien, Etienne și Nina nu mai formează un trio frumos. Nina a rămas în orășelul natal, unde se ocupă de adăpostul pentru câini. Nu mai are pe nimeni. Bunicul a murit de mult, iar soțul salvator s-a dovedit dezamăgirea vieții ei. Doar câinii o iubesc și doar pe ei îi iubește. Adrien, după ce a scris o carte și câteva piese de teatru, a cam dispărut din peisaj. Etienne este polițist, suferă de o boală grea și este măcinat de un secret din trecut. Totul este pe cale să iasă la iveală. Mai ales că apare în scenă și o anume Valerie, o jurnalistă care are cumva legătură cu cei trei.

Te las pe tine să descoperi cine este această Valerie, cum de au ajuns cei trei să se distanțeze după o prietenie așa de lungă și de frumoasă, care este legătura dintre ei și rămășițele din mașina găsită pe fundul unui lac și cum se va termina povestea lor comună, dar și poveștile lor individuale. Te asigur că este o lectură care merită. O găsești la cel mai bun preț pe Litera.ro.

Trei, Valérie Perrin – gânduri de după

Am primit mai mult decât puteam spera de la acest roman. Este pentru prima dată când ceva ce credeam că va fi thriller se dovedește a fi altceva, dar ceva cu mult mai bun. Ceva de care chiar aveam nevoie în momentul acesta al vieții mele. O poveste simplă și în același timp complicată despre viață, cu bune și cu rele.

Rând pe rând, pendulând între trecut și prezent, Valérie Perrin, îi scoate la tablă pe cei trei prieteni și ne arată parcursul lor în viață, dar și felul cum a evoluat prietenia lor. Mergi cu ei la școală, trăiești alături de ei teama fiecărui nou început, bucuria copilăriei, dramele adolescenței, veselia din vacanțe și din ieșirile de weekend, tristețile provocate de eșecurile mai mari sau mai mici, emoțiile primului sărut. Te lipești de ei de parcă ar fi prietenii tăi. Îi admiri, dar îi și invidiezi pentru relația lor minunată care, curând, se va dovedi imperfectă și muritoare. Nimic nu este pentru totdeauna. Nimic nu e sigur în viață. Planurile sunt făcute doar pentru ca cineva, undeva, să se distreze de minune atunci când renunți la ele.

Am fost cu tot sufletul alături de Nina, Adrien și Etienne în fiecare etapă a vieților lor. Sunt trei personaje pe care nu le voi uita curând. Și culmea e că nu au nimic special. Sunt oameni simpli, ca mine și ca tine, cu visuri, speranțe, drame, pierderi, bucurii, regăsiri, frustrări, greșeli. Sunt reali. Asta e magia.

A fost de ajuns ca una dintre cele trei cărămizi ale templului prieteniei să se clatine, ca să cadă totul. Timpul, oamenii, lucrurile nespuse, diferențele i-a îndepărtat, apoi soarta i-a unit din nou. Nu mai sunt aceiași. Se cunoșteau atât de bine cândva și nu aveau secrete unul față de altul. Sau aveau? Cert este că acum sigur au. Și este nevoie ca toate să iasă la iveală pentru a face lumină întâi în relația lor, apoi în viețile lor.

Mi-a trebuit ceva timp să mă prind ce-i cu Virginie în povestea asta, dar am reușit să-i descopăr secretul cu mult înainte de a ni-l dezvălui autoarea. Povestea ei mi s-a părut tare emoționantă.

Apoi, să nu uităm nici de mașina găsită în lac! În mod sigur rămășițele din ea sunt ale fostei iubite a lui Etienne. Dar stai să vezi cum a ajuns ea acolo!

Ai în față un roman despre viață, alegeri și relații în general, un roman lung, dar deloc plictisitor, plin de emoție. Ce dacă nu e thriller!? Dacă ai răbdare cu el, îți va oferi răsturnări de situație destule și un final aproape exploziv din punctul meu de vedere.

Viețile care ni se aștern în față ni se par atât de lungi în copilărie. La fel de lungi ca acest roman. Apoi, copilăria lasă locul adolescenței, și, cât ai zice pește, te trezești adult. Un adult care n-a trăit nimic din ce visa copilul de ieri. Un adult căruia viața și cele 700 de pagini nu i se mai par așa de lungi. Devin insuficiente. E nevoie de mai mult. Dar nu mereu și nu toți avem parte de mai mult. Ceea ce nu trăim la timp s-ar putea să nu mai trăim niciodată.