Tare bine merg lucrurile în Românica noastră! Cred că o știm cu toții. Nici n-are sens să dau exemple. În orice domeniu este la fel. Dar, atunci când lucrurile merg prost în sistemul medical, este mai grav ca niciodată. Vorbim aici de acces la analize și investigații la care ești programat după luni de zile dacă ai pretenția să le faci gratuit, în baza minunatei asigurări de sănătate, de spitale în care încă se mai lucrează pe bază de șpăgi, de atitudini deloc prietenoase din partea unora și a altora, etc. Azi vă povestesc una nouă.
Acum vreo lună, un coleg ceva mai în vârstă (până în 60 de ani) de-al soțului meu a suferit un infarct pe stradă. A fost preluat de ambulanță, dus la spital, internat și diagnosticat la o primă vedere și analiză. A rămas acolo câteva zile, timp în care bănuiesc că i-au mai făcut vreo două investigații mai ieftine (că bugetul e mic!), l-au monitorizat, apoi l-au trimis acasă. La ce să ne grăbim cu alte analize? Poate moare oricum și irosim banii statului degeaba.
Nu vă imaginați că problema era rezolvată. Previziunile medicilor spuneau că ar fi un vas de sânge înfundat pe ei știu unde, care răspunde binișor la medicamente. Speranța era să se desfunde doar cu tratament, să nu fie nevoie de operație. Pe-asta am înțeles-o și chiar am apreciat pe moment că oamenii nu se aruncă direct să opereze.
Șocul a apărut când am aflat că omul a fost externat cu recomandarea de a continua investigațiile la cardiolog. Pe bune? Păi ieși din spital, cu risc de face alt infarct oricând, de la secția de cardiologie, doar ca să te trimită să-ți faci investigații în ambulatoriu? Ca să nu mai zic că era perioada cu temperaturi de până la 40 de grade. Deci tu îi spui unui pacient cu probleme grave la inimă să iasă din casă pe asemenea vreme ca să-și facă extra-analize care ar fi putut fi făcute în spital? Și apoi îi vezi pe toți că se miră, după ce pică pe stradă, ce-o fi fost în mintea omului de a ieșit pe caniculă, știindu-se cardiac.
Între timp, nu știu dacă omul a mai ajuns unde a fost trimis pentru că starea s-a agravat. Zilele trecute a fost operat. Deci nu era chiar apă de ploaie ce avea. Ar fi putut muri în orice clipă. A avut noroc, cum s-ar spunea. Că doar asta te salvează în România. Ruleta rusească este, se pare, jocul preferat al statului român cu cei care au nevoie de îngrijiri medicale la stat. Dacă pacientul are noroc și zile de la Dumnezeu, trăiește. Dacă nu, aia e.
Menționez că nu este prima dată când sunt dezamăgită și dezgustată de cum sunt tratați oamenii în spitalele de la noi. Este superb să te duci cu pansamente de acasă și să le schimbi singur unui pacient internat într-un spital. Bunica făcuse infarct după ce suferise o intervenție chirurgicală minoră la degetul mare al singurului picior pe care îl mai avea. Nu contează că era internată la cardiologie. Era în SPITAL, pentru numele lui Dumnezeu! Ce facem aici? Dacă ne vine la cardiologie un pacient cu ditamai rana pe picior, pe care nu are cine în îngriji, îl lăsăm să facă larve pentru că noi tratăm doar INIMA?
De treaba cu medicamentele care nu sunt disponibile în spital, dar sunt la farmacia spitalului nu mai zic! Nu mă doare că a trebuit să le cumpărăm noi. Mă doare pentru că știu că unii nu și le permit sau nu are cine să se ducă după ele trei etaje mai jos. Ah, ba da, dacă ai bani, se duce o infirmieră, care, de obicei, nu aduce bon. Înțelegeți voi!
Ce facem cu pacienții care stau internați câte două săptămâni, suspecți de una-alta (chestii grave, nu prostii), în așteptarea unui loc la analiza care să permită punerea unui diagnostic corect. În același spital în care, dacă optezi să faci acea analiză cu banii jos, o faci în câteva ore?
Mi se pare strigător la cer. Nu știu cum funcționează lucrurile în spitalele din afară (că nu pot compara realitatea cu ce se întâmplă în Chicago Med și New Amsterdam), și tocmai de asta aș vrea să-mi spuneți voi, cei care ați avut de-a face cu sistemele sanitare de prin alte țări, dacă și acolo este la fel. Sunt are curioasă dacă astea este realitatea globală sau doar noi ne bucurăm de așa tratament.
O să-mi sară în cap medici, asistente, infirmiere sau rude ale acestora. O să-mi spună că ăsta e sistemul. N-am să-i pot contrazice. Sunt conștientă de asta. Pricep că nu poți face nimic, ca medic, dacă regulile spiralului spun una. Dar la fel de bine știu că sunt și lucruri care nu țin de reguli. Nimic nu te împiedică să fii om. Nu toți sunt oameni. Prea puțini sunt. Sau prea puțini din cei pe care i-am întâlnit eu au fost.
Dincolo de îngrijirile medicale, oamenii bolnavi ar avea nevoie de puțină empatie și o vorbă bună. De unde să le primească? De la asistente care se activează doar când simt mâna strecurându-li-se în buzunar? De la medicii care nici nu privesc pacientul în ochi când îi vorbesc? De la infirmiere care au aplicat la acel job doar pentru că știu că o ploscă pusă sau un pampers schimbat le pot aduce o mică șpagă? Pentru ce mă rog în fiecare zi? Să mă ferească Dumnezeu de probleme de sănătate și spitale sau, dacă o fi să ajung acolo, să-mi scoată oameni buni în cale.
Pingback: New Amsterdam, serialul despre spitalul și medicii visurilor noastre - Caietul Cristinei
sincer, daca doamne fereste o sa ajung la spital, prefer sa mor acasa! sistemul medical din romania, asa cum zici tu, e zero barat. dar sa ai putina omenie nu te costa nimic. si dupa ce ca dam o gramada din salariu pe asigurarea de sanatate, as prefera sa ma lase pe mine sa ma duc unde vreau si sa scot eu banii din buzunar cand e nevoie. de vreo 2 ori am ajuns la urgente, o data la oftalmo si o data cu o criza de rinichi si m-am jurat ca nu ma mai duc
Sa te fereasca Dumnezeu sa nu mai ai nevoie, dar cand si daca vei avea, tot le ei ajungi pentru ca nu ne permitem noi o zi de internare intr-un spital privat si investigatii acolo.
La noi sistemul medical de stat este jalnic din păcate.
O stim cu totii si nu putem face nimic.
Pot doar să mă bucur că trăiesc într-un oras mare și că avem prieteni cam peste tot, că uneori nici banii nu le rezolva pe toate cât poate rezolva un telefon.
Din pacate, in strainatate nu e totul roz, imi spunea un prieten cati bani plateste pentru asigurarea medicala si nu intrau prea multe beneficii, sotia lui a nascut azi și a doua zi a fost trimisa acasa, dar e adevarat ca venea o asistenta la fiecare 5-7 zile pentru a verifica starea bebelusului, dar si a mamei.
Nu vad în Romania să se schimbe ceva in bine, si o spun cu tristete gândindu-mă câti bani merg la stat din buzunarele noastre.
Asta si caut, impresii si de prin afara! Ma gandesc ca nicaieri nu o fi totul roz, dar la noi parca roz nu e niciodata si niciunde.
Imi pare rau sa aud de aceste probleme. Si sa stii ca cazurile de genul sunt tot mai frecvent intalnite. Nu inteleg de ce nimeni nu-si da silinta daca nu primeste un impuls. Ar fi frumos sa fie medici dedicati care sa verifice si cauza problemelor si sa vina cu solutii sau sa faca tot ce tine de el ca pacientul sa fie bine.
Nu mi se pare normal …. avand in vedere ca contributiile pentru sanatate sunt foarte mari si cand ajungi in spital esti tratat …. asa cum esti tratat. Nu poti sa risti, sa ajungi pe mana lor si sa te rogi sa te ajute daca nu oferi un impuls ceva!!!! Sunt putini medicii care pun diagnostice clare in urma unor analize amanuntite si nu asa dupa o prima vedere. In fine!!!!
De-ar fi vorba despre un medic sau doi, dar este plin in spitale de genul asta de oameni care nu dau doi bani pe tine, iar tu esti un nimic in fata lor care cere ajutor
Mie imi place cuvantul pe care l-ai folosit: impuls. Cum se face ca atatea alte categorii pot munci fara a fi stimulate, iar medicii nu? Eu mereu am fost de acord sa li se acorde cresteri salariale. Dar ajung la concluzia ca oricat li s-ar da, tot nu va fi de ajuns si mereu vor vrea spagute.