De la Paște încoace, o tot lălăi. Cred că e cea mai lungă vacanță pe care mi-am permis-o de vreo 10 ani încoace. Nu vă imaginați excursii pe te miri unde. Vacanță, mai mult în sensul de pauză de lucru. Ce-mi place mie cel mai mult să fac în timpul liber, în sezonul cald? Să merg la pescuit. Știu că e o activitate mai puțin obișnuită pentru o femeie, cel puțin din punctul unora de vedere, dar eu sunt imperfectă de un capăt la altul, deci ce mai contează un defect în plus. Din păcate pentru mine, nu-mi place doar să merg la pescuit, ci și să prind pește. Lucru care nu convine deloc patronilor bălților, evident.
Anul acesta am ajuns la pescuit doar de trei ori până acum. Anul trecut, să fi fost de vreo 10 ori, pe tot sezonul. Deci nu suntem genul care stau toată ziua pe baltă. Nu ne permite nici timpul, nici bugetul. Suntem pescari amatori, de weekend. Aici e buba. Dacă în cursul săptămânii, lucrurile se mai mișcă pe bălțile de pe la noi, în weekend, slabe șanse să prinzi ceva pe majoritatea. Excepție cele C&R. Au patronii metodele lor de a se asigura că nu rămân cu balta goală într-o lună.
Te duci să te relaxezi, da. Nu te duci să prinzi pește pentru că nu ai ce mânca. Altfel, ți-ai lua pește de banii dați pe taxa de pescuit și momeală. Asta nu înseamnă că pleci fericit dacă nu ai prins nimic. Din contră, o astfel de experiență îți strică ziua, creează frustrare.
De ce nu se prinde pește? Sigur că sunt zile și zile, că starea vremii contează mult, că trebuie să mai schimbi și tu o momeală, că nu mai merge doar cu râme și viermuși, ca acum 20 de ani, că s-au emancipat și peștii. Dar, în viziunea patronilor de bălți și a prietenilor lor, care stau toată ziua pe grupuri de profil de pe Facebook pentru a face reclamă mascată unei bălți și anti-reclamă alteia, întotdeauna va fi vina pescarului dacă nu prinde pește.
N-a venit cu adidașii potriviți. Poate nu-i place peștelui culoarea tricoului. Sigur că nu poți prinde pește cu doar jumătate de portbagaj de scule și momeală. Trebuie să fie plin și, pe lângă el, și o remorcă mică de nadă. Nu se prinde pește la partida de 12 ore. Musai 24. Dacă nici în 24 de ore nu ai prins nimic, înseamnă că n-ai avut diversitate pe partea de momeală și nadă. Ananas, căpșună, usturoi, scoică, brânză, amestecuri de cereale, siropuri de toate aromele… pe toate să le ai. Te duci la un magazin de pescuit și iei din fiecare câte una, să fii sigur!
Ai încercat cu tot meniul și tot nu ai prins? Înseamnă că nu ai ales bine locul. Malul celălalt e mai bun. Ori ai dat cu lanseta prea pe mijloc sau prea aproape de malul opus. Ori nu știi tu să pescuiești? Trebuie făcută o radiografie a bălții înainte, un computer tomograf, la care să se vadă clar unde s-a ascuns peștele. Eventual, convocat peștele la un un chestionar din care să aflăm ce-i place să mănânce și cam pe la ce oră. Poate nu-i plac acele sau pur și simplu e la dietă. Poate ține post și preferă un cocoloș de pâine. Poate nici nu e acasă și e plecat pe undeva, că doar e weekend și pentru el și are și el nevoie de liber.
Ai înțeles: ești prea prost, nepriceput și nedotat să dai la pește o baltă ca asta. Nu vii ca sărăciile la pescuit! Musai să ai meniu de șapte stele, yacht pentru plantat, sonare, lansete și mulinete de firmă, senzori peste senzori, saltele cu spumă de memorie pentru primirea peștelui la mal, etc. Altfel, peștele nu vine. Că e figurant.
Nu vine la tine, nu vine la vecinii din stânga și din dreapta, te gândești că sunteți toți niște sărăcii pline de ghinion. Dar, la final de partidă, o iei la întrebat pe toată balta și constați că nu s-a prins mai nimic, iar unii chiar aveau cu ce. Pleci acasă oricum, numai relaxat și bucuros nu. Apoi, a doua zi, vezi pe pagina de Facebook a bălții sau pe vreun grup de pescuit niște filmulețe cu niște driluri de toată frumusețea de pe balta respectivă, filmări de ieri, zice-se. Păi unde ai filmat, nenea? Că și noi am fost acolo și n-a văzut nimeni nici botic de caras, darămite aripioară de crap! Și de aici încep jignirile. Tu nu ești pescar, ești pescăruș. Ai venit și tu, cu dotări de doar vreo 2000 de lei și vrei să iei pește din balta lui.
Da, aș fi vrut. Nu mă aștept să plec cu 5 kg de pește la o taxă de 130 RON/12 ore, nici ca peștele să tragă non-stop pe toată durata partidei de pescuit, dar ar fi de bun simț să prind ceva, să mă relaxez cu adevărat, să plec de acolo cu o amintire frumoasă, să am parte de activitate pe bune. Pune limită mai mică de reținere și lasă oamenii să se bucure de acea zi, nu îi face să o piardă aiurea! Să-ți dau banii mei și să ai și nesimțirea de a mă numi pescăruș, e deja prea mult.
PS: poza este făcută pe balta care ne-a plăcut cel mai mult din ce am încercat până acum. Nu îi dau încă numele pentru că părerea ne-am făcut-o doar din partida de sâmbăta trecută. Duminică, mergem din nou. Dacă venim tot cu zâmbete de acolo, o să vă povestesc atunci despre ea. Este singura, de până acum, la care am avut liniște, curățenie, câteva trăsături frumoase și oameni de treabă din partea administrație.
Și noua ne place la pescuit.