Când m-am apucat de cartea asta, care stătea de mult prin bibliotecă, nu aveam nici cea mai vagă idee că face parte din seria Fjallbacka, din care mai citisem Prințesa ghețurilor. Abia după vreo zece pagini mi-am dat și eu seama că îl știam de undeva pe Patrik. Se pare că Piază rea este al patrulea volum al seriei, deci am sărit vreo două, dar sigur voi reveni asupra lor pentru că în continuare îmi place Camilla Lackberg.
Piază rea – scurt rezumat
Detectivul Patrik Hedstrom are de investigat un accident de mașină care îi cam dă virgulă. Unele lucruri nu se leagă. Nu prea pare a fi un accident, dar dovezi care să ducă spre un vinovat nu prea sunt. Sunt anchetați pe rând fostul soț și actuala iubită a victimei. Unul dintre ei ar fi avut motive să o ucidă, dar are alibi. Cert este că victima fusese băută în momentul accidentului, iar Patrik o cunoștea. Ea nu bea. Și mai erau și vânătăile care sigur nu fuseseră produse de accident, mai ales cele din jurul gurii! El și noua lui colegă vor avea mult de lucru.
Ca și cum acest caz nu era de ajuns, în oraș sosesc pentru filmări și echipa de producție și participanții unui reality-show cunoscut și apreciat, iar una dintre participante este găsită moartă curând. Nu există dubiu că a fost ucisă. Nu era prea iubită de colegii de emisiune, așa că este posibil ca unul dintre si să fie criminalul, mai ales că avuseseră niște certuri în seara crimei.
Nimic mai departe de adevăr. Înainte să moară, victima recunoscuse pe cineva din trecutul ei în oraș. A notat asta în jurnal, dar nu pomenește nicăieri numele acestei persoane. Patrik trebuie să o găsească și o va face, chiar dacă nu va fi ușor. Cheia o reprezintă alte cazuri din zonă, rămase nerezolvate. Nu mică îi va fi mirarea să descopere cele două cazuri au legătură între ele. Care este legătura, pe cine recunoscuse fata și cine este criminalul te las pe tine să descoperi.
Piază rea – gânduri de după
Nu mi-a luat mult să intru în atmosferă și în poveste. Camilla Lackberg construiește intrigi care nu au cum să nu îți capteze imediat toată atenția. Un accident care e clar că nu a fost accident este un început mai mult decât bun. Curiozitatea ți-a fost trezită și nu ai altă șansă decât să urmezi povestea până la capăt, cu ochii țintă pe dovezi și suspecți, în speranța că vei descoperi motivul crimei și făptașul înainte să ți le dezvăluie autoarea.
Investigația care începe e fix genul meu. Unde m-am cam pierdut? În detaliile despre reality-show-ul pentru care se filmează în oraș și poveștile participanților săi. Totuși, nu sunt detalii nesemnificative. Totul are un scop. Trebuie să-i cunoaștem pe toți, să știm ce se petrece între ei, pentru a putea bănui pe X și Y și construi scenarii.
Din păcate pentru mine și din fericire pentru nota finală a romanului, nu prea am bănuit pe cine trebuia, la început. Apoi, mi-a picat fisa cam cine ar putea fi criminalul. L-am ghicit, dar nu aveam nici cea mai vagă idee de ce a ucis sau despre faptul că nu a fost singurul implicat în asta. Primești din când în când mici indicii din trecut, din anul care o tragedie a transformat niște copii în criminalii de acum, dar, cel puțin în cazul meu, nu au fost suficiente. Prin urmare, finalul tot surpriză a fost, chiar dacă intuisem bine cine. Răspunsurile la întrebările de ce și cu cine doar Camilla Lackberg le avea.
Ca detectiv, n-ai cum să nu-l placi pe Patrik. Este fix omul care ai vrea să se ocupe de anchetă dacă ai fi tu ucis. Este total dedicat meseriei sale, are instincte bune și nu obosește să caute piste noi. În schimb, ca tată și soț, este… nici nu știu cum îl suportă cea care este pe cale să-i devină soție, pe bune.
Pasionaților de genul acesta de cărți, din categoriile crime, polițiste, thriller, sigur le va plăcea Piază rea. Are și ceva acțiune, și o doză bună de mister păstrată cu sfințenie până la final, și elemente surpriză care duc la răsturnări de situație ce nu te lasă să te plictisești. Asta pe partea de investigație. În ceea ce privește viața de familie a lui Patrik, relația lui cu Erica, nunta pentru care se pregătesc (mai mult ea!), s-ar putea să vă mai apuce câte un căscat. Dar să nu uităm că este o serie și că ceea ce acum pare de umplutură se prea poate să devină important în volumele următoare! Per total, este o lectură bună. O recomand.
